Bubulina

Am revăzut recent Zorba Grecul. Filmul lui Cacoyannis. Sînt acolo nişte personaje fascinante. Bubulina, de exemplu. O fostă curvă de lux, acum decrepită, penibilă, care nu-ţi mai provoacă nici măcar milă. O ruină cu ifose, care-şi imaginează, în prostia ei, că mai are şarm.
Am tot mai mult senzaţia că Traian Băsescu devine o Bubulină. Şi el îşi imaginează, probabil, că glumele lui de prost gust sînt irezistibile, şi că poate veni cu orice aiureală pe piaţă, pentru că lumea va cădea pe spate. Nu-şi dă seama că rîde singur, că vorbeşte singur, şi că nu-l mai bagă-n seamă nici măcar pupinbăsiştii feroce de altădată.
Ce şi-o fi închipuit că se întîmplă dacă propune el opoziţiei un tîrg de doi lei? Că e şmecher? Că se vor minuna poporenii de geniala lui idee? Că va da lovitura? Se comportă în ultima vreme ca un circar bătrîn, care mai ştie cîte ceva, dar nu mai poate. Şi tot încearcă figuri, deşi publicul îl huiduie. Glumiţa cu “îmi dau imediat demisia, dacă modificaţi Constituţia”, şi asta reîncălzită, nu mai merge nici măcar la primarii pedelişti din fundul Moldovei. Ce să-i spui individului? Că nu mai are haz? Că nu-l mai crede nimeni, indiferent de ce slobozeşte pe gură?
Singurul răspuns potrivit la “propunerea” asta mi se pare a fi: “lasă bre, nu-ţi da tu demisia, că te dăm noi jos. La anul”. Sal’tare. de Adrian Teacă