Din episodul „maternitatea” cei mai mulţi au tras concluzia că sistemul medical românesc e de rahat. Fundamental greşit, nu aceasta este morala incidentului, după aroganta mea părere. Să nu fiu înţeles aiurea, sistemul medical românesc chiar este o mare porcărie, însă nu era nevoie să ia foc incubatoarele pentru a ne prinde de treaba asta. De fapt, România e o ţară de rahat, populată cu oameni de doi bani, având un sistem medical mizerabil în care lucrează, ca în majoritatea celorlalte sisteme, angajaţi de nimic.
În statul care se mândreşte cu balada oii turnătoare şi a ciobanului prost de pute, mersul la serviciu e întotdeauna prilej de chermeză. Pardon, orice activitate, în România, e prilej de agapă, de „hai noroc şi la mulţi ani” sau de „când ne-o fi mai rău, tot aşa să petrecem”. Nuntă, înmormântare, botez, parastas, onomastică, zi de naştere, zugrăveală, şedinţă cu patronatul, toate servesc drept motiv perfect pentru o băută. Eu cred că d-aia se şi angajează lumea: să bea, să mănânce şi să se pipăie cu fetele pe la serviciu. Total e că după chermeză, apare negreşit şi un preot prin peisaj, responsabil cu PR-ul.
A doua chestie pe care am remarcat-o: România nu mai are eroi, iar asta o cred încă din vremea revoluţiei. Românii nu ies în stradă, ci sunt scoşi în stradă, că d-aia îi zice lovitură de stat, şi, mai mult decât atât, îşi păzesc cu străşnicie fundurile. Pompierul Vâlcu e singurul a cărui poveste se termina cu salvarea unor bebeluşi, restul poveştilor „eroilor” se fracturează lamentabil în punctul culminant: ba n-au putut pune mâinile pe incubatoare că ardeau, ba mai aveau de terminat felia de tort, ba era fum de nu se vedea nici în palmă. Sau poate că nu erau asistentele ca-n filme, cu portjartier şi tocuri, ori neavând pe cine să impresioneze, stăteau la poveşti cu agenţii de pază şi cu gravidele. Da’ până la urmă şi crearea eroilor din nişte erori e un demers jurnalistic.
de Mihai Băra
