O fost aşa de fain la moţiunea asta de cezură…eu m-am distrat maxim. L-am văzut şi pe Ponta-Ana Ipătescu, înfăşurat în tricolor, alături de Vanghelie-Eftimie Murgu, în fruntea “paşoptiştilor”, mărşăluind spre Parlament. L-am văzut şi pe Boc-Farfuridi, trăncănind despre creşteri de dracu ştie ce. L-am văzut şi pe încruntatul Blaga-Tipătescu luat de val cu nişte “succesuri” ebaneze.
L-am văzut şi pe Crin-Caţavencu, flegmatic, adresîndu-se vameşului Vasile ca şi cînd ar fi uitat, sanchi, cine e premier. Am văzut şi transmisiunile orgasmatice ale televiziunilor de ştiri, care anunţau apocalipsa – sute de mii de flămînzi în stradă, jandarmii cu glonţul pe ţeavă, represiune, sfîrşitul lumii. Am văzut şi reportajele lacrimogene gen tanti Udrea, pensionara din Bogata, care moare de foame cu o pensie de căcat.
L-am văzut şi pe exaltatul Pieleanu-popa Pripici, gata să se pună în fruntea dăscălimii, să mai facă o revoluţie. Am văzut-o şi pe Udrea-Zoe Trahanache molfăind nişte vorbe cu lovituri de stat pesediste, televiziunile mogulilor şi alte istericale. Am văzut şi televiziunea naţională, a greţos de băsistei Culcer, sărind curajos peste cuvîntările opoziţiei. Dar cîte n-am văzut în această zi mohorîtă! Şi mi s-a făcut brusc dor de memorabila “Scrisoare pierdută” a lui Caragiale. Aia din 1953, clasica lui Sică Alexandrescu. de Adrian Teaca
