România este cel mai sfidător şi mai caraghios paradox de pe suprafaţa Pământului, creat, cum altfel, de către Dumnezeu. În România e caniculă, şi chiar dacă pentru televiziuni treaba asta pare mult mai senzaţională decât e în realitate, pe caniculă numai un idiot se poate plimba. Un idiot sau un boşorog român, deci, până la urmă, tot un idiot, noţiunile au tendinţa de a se confunda.
România are litoral, în fapt o mizerie cruntă, neîntreţinută, scumpă şi plină de neamuri proaste. Şi totuşi, în fiecare weekend, peste 200000 de români aleg, că nu-i obligă nimeni, să guste din plăcerile plajelor autothone, iar pentru asta nu par a avea vreo probelmă cu pierdutul zecilor de ore în trafic, cu cheltuitul unor bani mulţi pentru un rahat şi cu călcatul în picioare alături de norodul de care se gândeau ei că vor scăpa odată plecaţi la mare. Aici cred că funcţionează la perfecţie principiul fructului interzis: cu cât oferta e mai proastă, cu atât ea devine mai interesantă pentru proşti. Ei bine, succesul e garantat: sute de mii de retardaţi merg la mare în România. A propos, aţi remarcat că România e singura ţară în care poliţia recomandă drept rute alternative mai rapide drumurile judeţene şi forestiere în detrimentul autostrazii?
România îl iubeşte mult pe Dumnezeu, deşi el nu dă doi bani pe români. D-aia, de Sfânta Maria, românu’ simte să bage el un pelerinaj, nişte moaşte, un chelcăşoz, ceva, şi cum până la slujba de dimineaţă timpul trebuie şi el să treacă ceva, de ce n-ar încinge el, credinciosul, un grătar pe manele, în curtea mănăstirii? Păi da, că în loc să construim fabrici, unde să lucreze putorile, de banii ăia noi facem biserici. De fapt, dacă domnu’ Dan şi clarvăzătoarea Ildiko ar reuşi să-l reînvie pe Nicolae Grigorescu şi i-ar zice, „bre, nea Nicule, pictează şi matale poporul român”, Grigorescu ar desena un mârlan în bermude, cu gura plină de mici, puţind a transpiraţie şi a bere, într-o mână ţinând telefonul din care triluie Salam, iar în cealaltă ciomagul cu care-şi face loc până la racla cu moaşte. Doamne ajută! de Mihai Băra