Aţi râs când s-a răţoit moş Iliescu la capitalismul de cumetrie patronat de arogantul, aşa-i? Hai, recunoaşteţi, că nu v-aude nimeni. Ceea ce părea atunci doar o vorbă de duh a patriarhului socialist, a devenit astăzi un brand. Unul al dracului de solid. Parcă orice afacere cu iz penal are în spate, ca o parafă, o cumetrie. Cutare, să zicem fratele preşedintelui, e cumătrul unui interlop, să zicem Mondialu. Şi ce dacă, pufneşte fratele lui Cutare, însuşi preşedintele. Asta nu înseamnă nimic. Acelaşi Cutare e cumătru cu vameşul Cutărescu, unul super-bogat şi super-dubios. Adică, mirosit că e îmbârligat în nişte rahaturi cu droguri şi oarece containere nevămuite, şi mutat preventiv de la locul faptei. Şi ce zice foarte generos Cutare? Că bagă mâna-n foc pentru Cutărescu, prietenul şi convivul său.
Un altul, trimis de partid să propovăduiască pe la televiziuni anticorupţia, şi-a băgat băiatul să se încumetrească discret cu un alt şef de vamă. Şi se întreabă candid de ce ar fi chestia asta nefirească. Hai daţi-o încolo, e plină lumea de cumetri! Ce, interlopii analfabeţi şi vameşii putred de bogaţi n-au voie să-şi boteze odraslele? Şi dacă tot şi le botează, de ce nu ar alege nişte naşi cu oarece snagă? Ce-aţi fi vrut, să-l ia vameşul pe Ponta de cumătru? Sau, Doamne iartă-mă, pe sărăntocul de Iliescu? N-aveţi pic de respect.
de Adrian Teacă
