Pe 30 ianuarie se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui Ion Luca Cargiale, maestrul umorului românesc, cel care ne face şi azi să râdem de defectele noastre. Puţini ştiu că scriitorul a avut multe legături cu Braşovul. În tinereţe, Caragiale a poposit de mai multe ori în oraşul nostru. Ca şi copil de trupă, a jucat cu teatrul Pascally, pe scena Reduta , iar mai târziu îşi vizita neamurile din Schei, de unde se trăgea mama lui. Ruda din Braşov care avea să-i îmbunătăţească starea materială a fost mătuşa lui, Ecaterina Cardini, zisă Mumuloaia, fiica bogată a unui negustor.
Ecaterina Cardini era vară primară cu mama lui Caragiale, originară şi ea din Schei. Momuloaia sau Mumuloaia, cum i se spunea mătuşii, a locuit multă vreme la Braşov. Ea a fost căsătorită cu un italian bogat, stabilit la Bucureşti. Femeie aprigă, cu un deosebit simţ al afacerilor şi foarte econoamă, ca să nu zicem zgărcită, a lăsat după moartea sa o avere uriaşă- trei milioane de galbeni. Atunci când a murit, nimeni n-a stat s-o plângă. Nici nu s-a răcit bine în mormânt, că rudele au şi început să se certe pe averea rămasă în urmă. Erau şase moştenitori principali, toţi veri cu decedata. Unul dintre ei era pictorul braşovean Constantin Lecca, iar una dintre verişoare, mama dramaturgului, Ecaterina Caragiale, a semnat o procură în favoarea fiului. Cel care l-a reprezentat în instanţă pe Caragiale a fost celebrul scriitor Barbu Ştefănescu Delavrancea, care era unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din ţară. Chiar şi cu banii primiţi moştenire, Caragiale era veşnic dator, şi, după ce îşi plătea creditorii, cu banii rămaşi, dădea mese copioase prietenilor. El numea aceste ospeţe praznicele Mumuloaiei.
Dar legăturile sale cu Braşovul erau mult mai vechi. În 1864 şi 1865, cu trupa de teatru Pascally, a jucat în spectacolul „Răzvan şi Vidra“ pe scena Teatrului Reduta. Peste ani şi ani, dramaturgul a încercat să se angajeze ca profesor la Liceul Andrei Şaguna. Nu a fost acceptat. Pe vremea aceea nu erau primiţi decât profesorii care şi-au luat licenţa la Viena şi Berlin. Ion Luca Caragiale ar fi vrut să-l „mituiască” pe directorul de atunci al liceului, oferindu-se să susţină financiar, timp de un an, pe copilul acestuia, aflat la studii la Viena. A fost refuzat în mod public, destul de dur, după care Caragiale a renunţat să mai devină profesor la şcoala braşoveană. (E.C.)
