Ce-i aia societate civilă?

Zilele astea au fost publicate o serie de stenograme ale unor convorbiri purtate între diverşi cetăţeni particulari. Unul dintre ei este bănuit de infracţiuni, deci mi se pare oarecum normal să fie urmărit telefonic. Ceilalţi, în schimb, nu, şi nu înţeleg de ce se publică aceste convorbiri. Nu văd cât de relevant pentru mersul anchetei este discuţia între Vântu şi angajatul său Dragoş Stanca, unde vorbesc despre chestii absolut legale. Ce discută Vântu cu urmăritul general Nicolae Popa e interesant şi util, cum se miştocăreşte el cu angajaţii lui şi-i ia la şuturi, nu.
Interesant nu este că procurorii sar calul şi divulgă asemnea convorbiri, ci că aşa-zisele asociaţii de apărare a democraţiei, de la cluburi de jurnalism până la ONG-uri penibile gen Pro-Democraţia sau APADOR-CH, nu se sesizează că se încalcă nişte drepturi ale omului prin publicarea acestor stenograme, respectiv dreptul la o viaţă privată. Atâta timp cât oamenii ăia nu sunt suspecţi de nimic, în afară de un pic de slugărnicie (chestie care nu este ilegală), nu văd de ce este un interes să se facă publice convorbirile lor PERSONALE.
De ce nu se bagă ONG-urile ăstea, nu e nicio UE sau vreun Soroş să le dea bani să simtă fiorul libertăţii prin portofel? Ruşine, bă.  de Ovidiu Eftimie