În cadrul unui studiu, cercetătorii au afirmat că atunci când ne aflăm în maşină creierul primeşte mesaje contradictorii despre mediul înconjurător, similare cu efectele otrăvirii. Iar consecinţa este uneori apariţia "răului de maşină" .
Experţii consideră că răul de maşină sau răul de mişcare se datorează faptului că oamenii au început relativ recent să călătorească cu maşini sau bărci, iar organismul uman, inclusiv creierul nostru nu s-a adaptat total.
Deşi călătorim cu maşina, toate simţurile trimit către creier mesajul că trupul este staţionat. În acelaşi timp, creierul ştie că ne mişcăm în spaţiu cu o anumită viteză, datorită senzorilor de echilibru ce se regăsesc în urechea internă. Lichidul din tuburile senzorului de echilibru începe să se mişte, indicând că trupul se mişcă. Dar în acelaşi timp corpul nostru stă nemişcat. Talamusul analizează informaţia şi uneori ajunge la concluzia că organismul a fost otrăvit.
Iar când creierul devine confuz, el va transmite un semnal de alarmă, preventiv. Simptomele sunt comparabile, potrivit specialiştilor cu cele percepute în prima fază la otrăvire. Vomitatul este cea mai uşoară metodă prin care organismul poate elimina neurotoxinele şi otrava.
Privitul pe fereastră poate ajuta deoarece asigură creierul că de fapt corpul se mişcă. Cititul unei hărţi sau al unei cărţi poate convinge creierul că trupul este staţionat. In ambele cazuri starea de "rău de maşină" se atenuează.
Cercetătorii nu au reuşit însă, să înţeleagă de ce acest fenomen este resimţit doar de unele persoane. O posibilă supoziţie ar fi linia ereditară.
