Cod roşu de prostie

M-am săturat de prostie. De prostia provocată şi rostogolită cu inconştienţă în aval. Aveam şi aşa destule necazuri, a trebuit să  iasă şeful tribului portocaliu şi să ne arunce în braţe bolovanul ăsta cretin cu regionalizarea. Ca să ce? Ce ar avea de câştigat? Unii susţin că-s nişte chestii foarte bine gândite, pe termen lung. Ca să şantajeze UDMR-ul şi să dea teme de discuţii. Şi ca să acopere zgomotul asurzitor produs de tâmpeniile actului de guvernare.
Eu nu mai înghit asta, de ceva vreme. Cred mai degrabă că insul, impulsiv cum îl ştim, nu mai ascultă decât de cei care-i şuşotesc ce vrea el să audă. Şi care-i înhaţă ideile din zbor. Lăzăroii, avrameştii, udrele, unii de pe la servicii… Iar ideile îi vin la ceas de seară, când îl enervează cine ştie ce emisiune pe la televiziunile mogulilor. După ce-a văzut nişte sondaje confidenţiale care-i umflă ficatul şi-i provoacă o sete greu de ostoit. Cu sau fără gheaţă.
Bun, a scremut gunoiul ăsta cu regiunile, pe care le-ar strecura pe sub uşa Constituţiei. Şi i-a pus pe ai lui într-o postură idioată. Să explice, cum ar veni, o chestie de care nu aveau habar. Dar asta-i treaba lor, a yesmanilor. Şi ce-a ieşit, până la urmă? Nimic. Doar că a zgândărit viesparul „secuiesc”. Şi a dat apă la moară inflamaţilor şi decervelaţilor din tagma lui Tokes. Care nu pregetă să reclame Europei „românizarea” maghiarilor ardeleni. Şi să-l blesteme pe Ceauşescu, pentru că a spulberat în 1968 regiunile staliniste, ca să revină la judeţele „burghezo-moşiereşti”.
Şi uite cum ne întoarcem de bună voie la regiuni, că altă treabă n-aveam. Carevasăzică, nebunul a aruncat piatra în apă, iar înţelepţii cu juma de normă, filozofii de palat, gânditorii bugetivori, paraziţii de partid şi de stat, postacii, pupincuriştii năimiţi, băgătorii de seamă, se dau de ceasul morţii să o scoată. Oare ce instanţă ar putea proclama din când în când „cod roşu de prostie”?  de Adrian Teacă