Nou cod al muncii, intrat în vigoare la începutul acestei luni prevede condiţii mai nasoale pentru angajaţi sau pentru angajatori, depinde pe cine asculţi. În ciuda gargarei sindicatelor, acest cod al muncii este rezultatul unei perioade foarte faine în societatea românească, în care erau două tipuri de angajaţi: cei de la stat şi cei de “la privat”. Ăia de la stat erau aproape imposibil de dat afară sau de sancţionat în cazul în care erau incompetenţi sau rău intenţionaţi.
Pentru ăia de la privat situaţia era un pic diferită, cam depindeau de ticăloşia patronului. Pe riscul şi pe barba lui patronul te putea zbura din firmă şi toate contractele de muncă nu valorau doi lei vechi. Dacă patronul nu era un ticălos ci un tip care chiar vroia să respecte legile ţării era practic sodomizat de birocraţia română, fără cremă. Chiar se plângeau patronii că nu puteau să dea afară un tip din firmă chiar de era prins furând.
Noul cod al muncii nu este nici mai bun nici mai rău decât cel vechi. Doar este conceput de actualii guvernanţi şi nu-i putem suspecta de vreo competenţă în vreun domeniu anume. Întrucât nu este vreo dovadă că Boc şi complicii săi s-ar pricepe la ceva, e bine să ignorăm aspectul ăsta.
La fel cum pot fi ignorate şi toate noile prevederi care valorează exact cât o ceapă degerată. Poţi să amendezi munca la negru şi cu un miliard de catralioarde de euro. Încă nu s-a născut patronul ăla care să plătească pentru aşa ceva sau angajatul care toarne la Inspectoratul de Muncă salariul suplimentar pe care-l primeşte din mână. În definitiv ăştia nu pot plăti pensiile acum, peste 20-30 de ani nicio şansă, spitalele oricum sunt pe bani că din banii CAS se fură ca-n codru, aşa că ce rost are să am “tot salariul pe cartea de muncă”?
de Ovidiu Eftimie
