Cu mascaţii în pat

Iar au intrat mascaţii peste unii în casă. Din greşeală. Oameni în vârstă au fost puşi pe burtă, cu pistolul la cap. Casa a fost răvăşită, uşa spartă… Din greşeală. Se întâmplă din ce în ce mai des. Niciodată, dar niciodată nu l-am auzit pe ministrul de interne, indiferent cine-a fost el, să iasă pe sticlă şi să-şi ceară scuze. Măcar formal. Niciodată n-am auzit să se fi luat vreo măsură împotriva haidamacilor care, ce să vezi, au greşit iar adresa. Niciodată n-am auzit un politician al puterii, altfel foarte guralivi când vine vorba de ordine, justiţie, bla-bla-bla, să ceară pedepse aspre.
Într-un stat civilizat, ar fi căzut capete. Poate chiar al ministrului. La noi a devenit aproape o regulă. În ce-i priveşte pe cetăţenii care puteau să moară, să facă stop cardiac, treziţi din somn cu urlete şi uşi sparte, aruncaţi pe burtă şi ameninţaţi cu arma, dă-i dracului! Să piară lumea, dar să fie justiţie! Statul nu mai e, ştim deja, social, încet-încet nu va mai fi nici de drept, nu prea mai are treabă cu cetăţeanul, cum bine a spus El Lider Maximo.
Ei, şi uite-aşa se instaurează pe nesimţite o nevinovată stare de teroare “mascată”. O să ziceţi că exagerez. Bineînţeles! Dar măcar atrag atenţia că ceva nu e în regulă. Prea s-au înmulţit fărădelegile cu voie de la stăpânire. Mâine-poimâine se trezeşte unul mai scrofulos, citeşte ce mai scriu eu prin ziare şi pe blog, se enervează şi-i trimite pe mascaţi peste mine. Din greşeală. E destul pentru a-i speria pe unii mai colţoşi. Exagerez din nou, ziceţi? Mai bine să exagerez eu, decât să ne trezim într-o bună dimineaţă că trăim într-un stat poliţienesc. Unul mascat, fireşte.  de Adrian Teacă