Tribunalul Bucureşti susţine că pronunţarea unei hotărâri declarative de moarte a Elodiei Ghinescu, dispărută din 2007, nu exclude în mod absolut ca aceasta să fie în viaţă, câtă vreme nu s-a putut constata în mod fizic decesul, astfel că instanţa a respins cererea de arestare a lui Cristian Cioacă, scrie Mediafax.ro.
"Faptul că legiuitorul a recunoscut pentru cel care este în viaţă, dar care a fost cel declarat judecătoreşte mort, dreptul de a cere anularea unei asemenea hotărâri, relevă caracterul relativ al realităţii stabilite în această procedură", mai susţine judecătorul. În plus se are în vedere faptul că luarea măsurii arestării nu a fost condiţionată niciodată de declararea judecătorească a morţii Elodiei Ghinescu.
Ca urmare, chiar dacă s-ar considera că hotărârea declarativă de moarte a lui Ghinescu ar constitui o împrejurare nouă, totuşi, faptul că hotărârea are drept fundament dispariţia acesteia o perioadă îndelungată de timp, face ca situaţia de fapt avută în vedere la soluţionarea primei propuneri de arestare preventivă să nu fie schimbată în mod esenţial, motivează judecătorii.
Procurorii au cerut din nou arestarea lui Cioacă, în 28 noiembrie 2012, după ce au fost găsite noi probe ce îl incriminează pe poliţist, rezultatele ADN în urma prelevării unor probe de sânge din apartamentul conjugal confirmând că acestea aparţin avocatei braşovene Elodiei Ghinescu, precum şi că s-a declarat decesul avocatei printr-o hotărâre judecătorească.
Procurorii Parchetului General susţin că poliţistul Cristian Cioacă 'lansează versiuni fanteziste' despre locul unde s-a afla Elodia Ghinescu, printre care şi faptul că aceasta trăieşte în străinătate, fiind inclusă într-un program protecţie a martorilor, iar anchetatorii ar 'planta' probe împotriva lui.
Detalii despre acest caz apar în motivarea deciziei Tribunalului Bucureşti din 28 noiembrie 2012. “Cu privire la acţiunile inculpatului, ilustrative pentru atitudinea generală a acestuia în timpul investigării infracţiunii de omor, având-o drept victimă pe soţia sa, procurorul arată următoarele: cu toate că nu formulează cereri de probaţiune, apare în emisiuni televizate în care lansează versiuni fanteziste privind locaţia în care s-ar afla victima în acest moment, pe care Parchetul le-ar ignora în mod deliberat, agitând în acest fel opinia publică. Acesta afirmă, de exemplu, că aceasta ar fi putut fi inclusă într-un program de protecţie a martorilor(...). Susţine, de asemenea, că în baza de date privind persoanele urmărite internaţional, ar exista o semnalare potrivit căreia victima, identificată de organele de poliţie dintr-un alt stat, ar fi afirmat că nu mai doreşte să fie contactată de familie. Ambele afirmaţii sunt contrazise de verificările efectuate în cauză, fiind simple invenţii”, se arată în motivare. Procurorii mai susţin că, deşi refuză în mod constant să fie prezent la examinarea criminalistică a locului faptei, Cristian Cioacă face afirmaţii privind 'plantarea' de probe, încercând să acrediteze ideea unei conspiraţii a instituţiilor statului împotriva sa.
”Deşi în cuprinsul plângerilor referitoare la măsurile luate împotriva sa contestă modul de efectuare a unor activităţi, cum ar fi testarea la poligraf, refuză să se supună la refacerea lor la solicitarea procurorului. Toate aceste împrejurări au condus la transformarea regretabilă a victimei unei infracţiuni de omor (comisă de propriul soţ, ofiţer de poliţie, în apropierea copilului minor al acestora), în sursă de divertisment, de umor de situaţie - fapt de notorietate, care nu mai necesită administrarea de probe”, mai declară procurorii despre Cristian Cioacă.
”Inculpatul, în calitatea de ofiţer de poliţie, obligat să vegheze la respectarea şi aplicarea legii, nu numai că a încălcat grav ordinea de drept prin uciderea propriei soţii, dar s-a şi folosit de pregătirea şi experienţa sa profesională pentru a ascunde urmele infracţiunii, cunoscând faptul că mijloacele de tehnică criminalistică existente în dotarea organelor de urmărire penală la momentul respectiv făceau extrem de dificilă detectarea urmelor de sânge aflate sub noul strat de vopsea”, este o altă concluzie a anchetatorilor.
Referitor la faptul că Elodia Ghinescu ar fi plecat de acasă, anchetatorii spun că aceasta nu şi-a asigurat nicio posibilitate de subzistenţă, avocata având conturi deschise, iar corespondenţa cu băncile menţionate confirmă faptul că victima nu şi-a mai accesat conturile după data dispariţiei.
"O plecare voluntară a victimei ar fi fost imposibilă în condiţiile în care nu şi-a asigurat nicio posibilitate de subzistenţă. În acest sens se subliniază că: actul de identitate al victimei a fost găsit la domiciliul acesteia; conturile bancare, după cum s-a arătat, nu au fost accesate; din datele de anchetă nu rezultă că victima ar fi avut alte surse de bani care să-i asigure subzistenţa; susţinerea inculpatului potrivit căreia victima ar fi plecat cu bijuteriile şi cu banii este infirmată de găsirea sumei de 1800 lei într-una din poşetele victimei la domiciliu, şi de identificarea la 8 octombrie 2007, într-o râpă situată la 4,6 km de Poiana Braşov, a săculeţului în care victima îşi ţinea bijuteriile din aur, alături de mai multe obiecte pe care a fost identificat sângele acesteia; faptul că din 30 august 2007 telefoanele mobile ale victimei au fost închise, nemaiputând fi apelate, contrar obiceiului acesteia. Potrivit declaraţiilor martorilor, victima nu îşi închidea niciodată telefoanele, iar în perioadele în care nu putea să vorbească la telefon trecea terminalele pe modul silenţios, revenind cu un apel în cel mai scurt timp; faptul că victima nu era în relaţii de duşmănie cu alte persoane, ipoteză care să justifice un scenariu de schimbare radicală a vieţii personale pentru a se ascunde, şi nu avea motive de sinucidere; victima nu avea antecedente medicale sau comportamentale care să facă probabilă o plecare voluntară de la domiciliu", au susţint anchetatorii în faţa instanţei.
