Cu trei cărți publicate, Kiera Aslog se bucură de un succes impresionant în cadrul cititorilor de romance din România. Obișnuită să combine romantismul cu aspecte mai dure ale vieții, tânara și-a făcut debutul în 2020, cu primul volum al seriei Drako, o poveste de dragoste în care destinul încercat al unui suflet renăscut din foc se întâlnește cu iubirea care îi poate schimba viața. Cea mai vândută carte a ei la momentul actual este volumul 3 din seria Hex „Povestea băiatului care a ucis soarele și luna”.
I-am luat un interviu scriitoarei Kiera Aslog, despre adaptarea cărților în filme și seriale, și am discutat despre aspectele esențiale ale poveștilor care se pot pierde în procesul de tranziție, de la pagină la ecran, și ce schimbări pot afecta negativ experiența cititorilor, dar și despre eventualele îmbunătățiri pentru păstrarea esenței poveștii originale.
Brașovul Tău: Ce aspect dintr-o adaptare recentă te-a dezamăgit cel mai mult?
Kiera Aslog: „Transformarea personajului Michael Stirling din seria Bridgerton în Michaela Stirling. Mi s-a părut o reprezentare forțată a comunității LGBT, în condițiile în care povestea Francescăi (cu problemele sale de infertilitate) s-ar fi numărat (după mine) printre ultimele opțiuni de luat în calcul, dacă se voia o asemenea schimbare. Și, în definitiv, după părerea mea, personajele principale nu ar trebui să suporte asemenea schimbări drastice. Personal, urmăresc o adaptare tocmai pentru că sunt atașată de personaje așa cum sunt ele. Dacă personajele sunt straight, mă aștept să fie portretizate astfel, la fel cum, dacă un personaj e gay, ar trebui să fie prezentat întocmai.”
Există un personaj care ți s-a părut că nu a fost redat corespunzător pe ecran?
„Hm, primul exemplu care îmi vine acum în minte ar fi Annabeth din Percy Jackson, care în carte este portretizată ca fiind blondă, doar ca să fie prezentată în varianta ecranizată ca brunetă. Recunosc că a fost destul de confuză diferența.”
Ce crezi că a lipsit?
„Și dacă tot vorbim de Annabeth (și aici mă refer strict la cele două filme, nu la serial), încă de la început am avut senzația că nu seamănă foarte mult cu cea din carte. Vreau să zic, în filme a fost portretizată drept o războinică, pe când în cărți e mai degrabă cerebrală, se bazează pe istețime, și nu atât de mult pe forța brută.”
Cum ai schimba un final de film sau serial care nu a respectat povestea din carte?
„Mai mult ca sigur Clarke și Bellamy din The 100 ar fi rămas împreună la finalul ultimului sezon. Cred că ăsta e și motivul pentru care nu am putut viziona acel sezon. Nu am putut accepta un asemenea scenariu.”
Ce elemente importante ale unei povești crezi că sunt adesea omise în adaptări?
„Mm, mă gândesc că în ultimii ani, ecranizările nu prea s-au mai focusat foarte mult pe conturarea unor legături emoționale mai profunde, atât între personajele principale, cât și între cele principale și secundare.”
De ce crezi că există aceste omiteri?
„Un motiv ar fi introducerea tot mai frecventă (și timpurie) a erotismului. Alegere care nu e tocmai greu de înțeles; sexul încă vinde neașteptat de bine. De asemenea, personajele secundare ajung adesea doar niște personaje de decor mai mult; mă gândesc că asta se datorează nevoii de a se focusa pe acțiunea principală a cărții, cu toate că de multe ori tocmai personajele principale făceau deliciul unei cărți.”
În ce mod consideri că adaptările de filme sau seriale pot schimba mesajul original al unei cărți?
„Presupun că atât în mod pozitiv, cât și negativ. Se poate întâmpla ca ceea ce se întâmplă în carte să fie mult mai bine exploatat cu ajutorul ecranizării, scene mai bine dezvoltate, emoții mult mai bine conturate care să te facă să înțelegi ce anume a vrut să transmită autorul, dar, în egală măsură, o ecranizare nu tocmai corespunzătoare poate trata anumite aspecte de altfel importante/esențiale, îndeajuns de superficial cât să treci cu vederea ce a încercat autorul să surprindă.”
Crezi că s-au făcut compromisuri care au afectat calitatea unei adaptări? Dacă da, cum?
„Primul exemplu care îmi vine în minte ar fi portretizarea lui Andie Bell din Crima perfectă, instrucțiuni pentru fete cuminți. În carte, se descoperă că Andie este de fapt un bully, o persoană destul de rea și crudă, pe când în serial nici nu se aduc în discuție toate faptele îndoielnice pe care ea le-a făcut. După mine, toată schimbarea asta a fost fără sens și mi-a influențat destul de mult părerea de final, cu atât mai mult cu cât tocmai faptul că Andie nu era un îngeraș a reprezentat un punct cheie în dezvăluirea poveștii.”
Există un exemplu în care crezi că un buget mai mare ar fi îmbunătățit considerabil o adaptare?
„Poate va părea un răspuns neașteptat, dar Twilight. Nu știu, pentru o serie atât de îndrăgită, nu mi s-a părut că adaptarea s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Știu și că bugetul alocat ecranizării nu a fost unul tocmai mic, dar cred că se puteau face mult mai multe schimbări în bine, în special când vine vorba de efectele speciale.”
Cum ai aborda transformarea unei cărți complexe într-un film sau serial, pentru a evita simplificările excesive?
„Cred că în primul și-n primul rând, aș urma povestea așa cum e ea; fără prea multe schimbări care pot deruta, fără să introduc scene care se prea poate să nu contribuie cu nimic la final. Cred că asta e și problema principală în multe adaptări; uneori mi se dă impresia că se cumpără drepturile de ecranizare doar pentru a profita de popularitatea de care se bucură cartea respectivă, dar, în același timp, cartea în sine e maxim de subestimată, altfel de ce ai simți nevoia să faci atât de multe schimbări? Eu (și probabil că nu sunt singura) îmi doresc adaptări TOCMAI pentru că mi-a plăcut cartea așa cum e ea. Prea multe schimbări derutează și te pot îndepărta de la motivul pentru care ți-a plăcut acea carte, în primul rând.”
Care sunt aspectele cheie care ar trebui păstrate întotdeauna în adaptări, dar care sunt adesea neglijate?
„Personalitatea personajelor și vibeul în sine al cărții. Cel puțin în adaptările mai recente (cu precădere când vine vorba de romance), atmosfera mai relaxată sau chiar comică din unele cărți a fost schimbată (prin jocuri de lumini, coloană sonoră etc) într-una mult mai apăsătoare, cu o tentă de maturitate care în carte nu era prezentă. Vreau să zic, dacă adaptezi un roman, fă-l să pară romam. Dacă romanul e young adult drăguț și inocent, nu-mi băga scene inutile de erotism. Același lucru se aplică și când vine vorba de personalitatea personajelor. E foarte derutant să știu un personaj într-un fel anume, dar în varianta ecranizată să fie complet opusul.”
