De nota trei, minus!

Prefectu’ nost’, nea Ion Gonţea, dă iar cu oiştea în gard, cum îi este obiceiul,  când vine vorba de gramatica limbii române. Omul, sireacul de el, ce să îi facem noi, că ce să mai schimbi ceva la o vârstă venerabilă, nu le are şi pace cu vorbitul liber. Le peceşte una-două, deşi se vede că face eforturi de îl trec năduşelile să se exprime cumva mai corect, mai coerent, dar nu-i iese, na, nici de frică. Aşa se face că, deunăzi, popoţonat şi fercheş ca un ginerică, nea’ Ion a rostit de  Ziua Pompierilor un discurs nu suficient de scurt, care l-ar fi scutit de  a se face iar de toată jena, în care a spus, auziţi aici, măi flăcăi, hăi, hăi!, că se bucură. Să se bucure, am zis noi, că odată în an e ziua băieţilor ăştia care nu se joacă cu focul, ci îl sting! Da, că se bucură că pompierii din Braşov „au în dotare oameni”. Păi nea’ Ioane, las-o bre naibii de vorbă, pune-o în punguţă şi ascunde-o în buzunar, că te faci de râs. Mai bine să-ţi scrie consilierii un discurs, acelaşi, pe care să îl citeşti cu orice ocazie. Deşi nici aşa nu e bine, că am observat că şi la citit le cam silabiseşti! Ar mai fi o soluţie, să taci şi să dai din mînă! Da nu suntem siguri nici de asta că îţi iese!