Unde sunt terenurile arabile ale săcelenilor şi cine încasează anual zeci de miliarde pe an de pe urma acestor terenuri !!??
Una dintre cele mai arzătoare probleme ale cetățenilor Municipiului Săcele este problema retrocedărilor proprietăților cooperativizate sau naționalizate în perioada 1945-1990.
Iată că după 21 de ani de la evenimentele din 1989, autoritățile săcelene nu se pot lăuda că au rezolvat una dintre cele mai stringente probleme care îi preocupă pe locuitorii municipiului, respectiv încheierea acţiunii de eliberare a titlurilor de proprietate. Din contră, acţiunea se desfăşoară cu mare dificultate şi înaintează foarte anevoios, datorită unui cumul de factori dintre care majoritatea sunt independenţi de voinţa autorităţilor locale.
Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă Municipiul Săcele în ce priveşte acţiunea de retrocedare este faptul că există deficit de teren arabil la nivelul comisiei de fond funciar, adică există mai multe cereri pentru teren arabil decât teren arabil mai există efectiv în 1989, când s-a lichidat patrimoniul CAP-ului, motiv pentru care numeroase cereri nu pot fi onorate, iar proprietari de drept primesc oferte echivalente de fâneaţă, de cele mai multe ori în locuri inaccesibile, unde mai există surplus de teren.
Cum s-a ajuns la această situaţie hilară putem vedea dacă analizăm mai amănunţit situaţia mişcărilor de terenuri arabile din perioada 1945-1989. După 1947, într-o perioadă de cca. 7-8 ani, majoritatea terenurilor arabile ce au aparţinut săcelenilor au făcut obiectul cooperativizării, intrând în patrimoniul CAP Săcele sau IAS Hărman şi Prejmer, fiind astfel exploatate până în jurul anilor 1965-1966, când a început sistematizarea, industrializarea masivă şi extinderea pe orizontală a Braşovului, pe baza unor acte normative declarate neconstituţionale chiar şi având în vedere legile din perioada comunistă (Decretele nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 au încălcat Constituţia atunci în vigoare, legile organice şi tratatele internaţionale la care România aderase, astfel că nu au constituit un titlu legal de proprietate pentru imobilele preluate în baza acestor decrete, în sensul reglementat prin art.645 C.civ.). Începând cu acest moment, încetul cu încetul, suprafeţe de ordinul sutelor de hectare au ieşit forţat din patrimoniul CAP Săcele către Consiliul Popular Municipal Braşov, pentru construirea de blocuri, şi către statul român, pentru dezvoltarea de obiective industriale. În acest fel, pe terenurile ce au aparţinut locuitorilor din Săcele s-au extins : uzina Steagu Roşu - 126 ha, uzina Metrom - 29 ha, Uzina 2 şi CPL-ul - 80 ha, ICIM-ul - 14 ha precum şi trei cartiere de blocuri după anul 1970 şi anume: Steagul Roşu - cca. 230 ha (un adevărat oraş), Noua - 25 ha şi mai apoi, în anii 1980, Dârste pe 4 ha.
Făcând un calcul simplu aritmetic, observăm că avem 261 ha cu blocuri şi 249 ha cu unităţi industriale, deci cca. 510 Ha în total.
Aceste 510 ha aduc astăzi, numai din impozitul pe teren, zeci de miliarde la bugetul local al Municipiului Braşov, fără să mai socotim taxele din activităţile comerciale, taxele de concesiune şi chiriile pe miile de locuri de parcare.
În acelaşi timp, începând din 1990, la comisia de fond funciar Săcele, pentru marea majoritate a acestor terenuri s-au primit cereri de retrocedare, iar în cea mai mare parte din cazuri, aceste cereri au fost acceptate şi validate cu toate că aceste terenuri cădeau sub incidenţa legii 10/2001 şi trebuiau soluţionate de către Municipiul Braşov, pe a cărui rază administrativă se află imobilele şi unde se varsă impozitele şi taxele aferente. Aşa s-a ajuns ca să fie validate la Săcele mai multe terenuri decât există efectiv fizic pe teritoriul Săcelelui şi astfel cetăţenii să fie nemulţumiţi.
Din toată această afacere, din nou, Municipiul Braşov are de câştigat anual zeci de miliarde iar administraţia Săcelelui are pe rol zeci de procese cu cetăţenii îndreptăţiţi a primi înapoi ceea ce li se cuvine de drept, dar care acum se află în Municipiul Braşov.
Concluzionând, observăm că, din nou, Braşovul este „BOIER” iar Săcelele „OIER”. Oare când şi cine va avea demnitatea de a remedia această situaţie şi să anuleze vasalitatea Săcelelui faţă de Braşov?
