Doctrine şi principii

Pe la amiază, Emil Boc turuia de la tribuna Parlamentului cum e cu Codul Muncii, că “alianţa socialistă” are idei socialiste şi de stânga, că oamenii se luptă pentru reformarea statului, că alea, alea. Ceva mai târziu, unu de pe la UNPR comenta, tot de la tribună, că obligaţia Opoziţiei este să aibă grijă să meargă ţara bine, pentru că România este genul ăla de ţară în care Guvernul, deşi are majoritate, nu poate să conducă din cauza Opoziţiei.  Omu zicea că trebuie să ne gândim mai întâi la interesul naţional şi cita din Caragiale. Bă, mă laşi? Gargara asta a devenit plictisitoare. Pe nimeni nu interesează argumentele lui Boc: în primul rând nu sunt ale lui – sunt ale stăpânului său, în al doilea rând el nu mai trebuia să fie premier de multişor dacă era să funcţioneze democraţia logic pe-aici. Şi-apoi e o prosteală teribilă să vorbeşti de Codul Muncii, flexibilizare şi cum vor câştiga angajaţii mai mulţi bani, când tu eşti berbecul şef care i-a omorât pe patroni cu taxe, CAS-uri şi măriri de TVA cât să-i convină oricui să angajeze la negru. De ce naiba ar lucra cineva “la alb”, pentru o pensie pe care statul nici acum nu i-o poate plăti sau pentru asigurări spitaliceşti pe care oricum le plăteşte prin coplată şi co-şpagă? Altfel spus, când toată ţara ştie că eşti slugoiul slugoiului chel al FMI, măcar taci din gură şi fă ce ţi se spune pe linie ierarhică, nu mai explica tu cum e cu doctrinele şi alte prostii.  de Ovidiu Eftimie