Mă bătea cu cablu şi cureaua şi îmi strângea mâinile cu cleştele sau cu uşa! Este declaraţia şocantă a unei femei care a îndurat mai bine de şase ani bătăile violente ale soţului său!
Dragostea s-a transformat în ură pentru cea care a ales să-şi petreacă tot restul vieţii alături de bărbatul, care i-a promis la început iubire pe viaţă. Din cauza bătăilor repetate femeia a plecat de acasă şi a ajuns la un adăpost de criză, acolo unde sunt găzduite temporar victimele violenţei domestice.
A fost dragoste la prima vedere. Maria şi soţul ei s-au iubit nebuneşte. Viaţa le-a dăruit în scurt timp două fetiţe. Fericirea le-a fost însă umbrită. Şi asta pentru că în viaţa lor a intervenit un duşman de care nu au putut scăpa: alcoolul, cel care l-a transformat pe bărbatul îndrăgostit într-o persoană de nerecunoscut. Asta a trăit Maria, o tânără de 27 de ani, care a îndurat mult prea multe, pentru ca familia să nu se destrame.
„Au început toatele probleme din cauza băuturii. Mă bătea cu cablu, cu cureaua, îmi strângea degetele în patent, în uşă. Inventa motive ca să mă bată: că mă uitam urât la el, că nu era masa cum trebuie, că făceau copiii gălăgie“, povesteşte tânăra.
Disperarea a făcut-o să apeleze la fratele ei, care a îndrumat-o să meargă într-un adăpost de criză din apropierea Braşovului, acolo unde pot ajunge victimele violenţei domestice. „M-a ajutat familia mea foarte mult şi adăpostul, oriunde mă duceam el mă găsea şi cei de la adăpsot m-au ajutat foarte mult şi am reuşit să scap de el“, spune Maria.
Sprijin de la profesionişti. Cu ajutorul specialiştilor, care i-au oferit consiliere psihologică prin terapie individuală şi de grup, consiliere juridică şi asistenţă socială, femeia a reuşit să se reintegreze în societate şi să scape de maltratările soţului: „Acum suntem bine şi eu şi fetiţele, toate ne-am recăpătat încrederea, fetiţele erau şi ele terorizate. Acum eu lucrez şi sunt şi la seral“
Adăpostul pentru victimele violenţei domestice face parte din programele sociale ale Bisericii Reformate Casa Speranţei Braşov, cu ajutorul căreia a fost posibilă înfiinţarea unei astfel de instituţii. Aici se oferă servicii de găzduire temporară gratuită, pentru două sau trei săptămâni, a victimelor violenţei în familie. „Fiecare caz diferă. Eu cred că în momentul în care cineva încearcă să iasă din situaţia în care este şi conştientizează că ceva nu funcţionează se implică într-un proces de schimbare, acum fiecare parcurge acest proces până la un punct unii au nevoie de mai mult timp ca să facă următorul pas, alţii sunt capabili şi au puterea de a face schimbări majore“, spune Delia Dalma Antal, psiholog la centrul pentru consiliere.
Peste 300 de victime. Specialiştii adăpostului spun că au găzduit până acum peste 300 de persoane, iar anul acesta deja 17 femei au avut nevoie de ajutorul angajaţilor de aici. Imola Pal Iakab, psihoterapeut la adăpostul de criză „Esther“, spune că „Pe toată durata şederii lor în adăpost, în primul rând femeiel iau contact cu profesioniştii şi în al doilea rând cu celelalte victime şi au şansa să vadă modele diferite de ieşire din impas. Unele decid să se întoarcă la agresor, nefiind pregătite să facă schimbări majore în viaţa lor, iar altele spun gata, termin!“.
Katalin Zoltani, coordonatorul de proiecte, crede că „foarte multe victime care ajung la noi nu au posibilităţi să facă schimbări: de exemplu o locuinţă nouă sau un loc de muncă. Este greu în ziua de azi să-ţi găseşti o locuinţă. Cam acestea ar fi principalele impedimente“.
Reprezentanţii centrului de consiliere şi ai adăpostului de criză colaborează cu avocaţi, medici şi preoţi. L.N.
