După 20 de ani, la mare... cu trenul!

Nu mai fusesem la mare de vreo  20 de ani. Acum 20 de ani, vagoanele de mare erau ticsite, cu bănci de vinilin, de culoare maro-roşiatică, puţin bombate şi nu exista aer condiţionat. Mă regăsesc în România anului 2011 în faţa unei decizii : cum să ajung la mare, cu trenul sau cu maşina? Aflasem de la alţii că trenurile care circulau la mare nu mai făceau 10 ore de la Braşov la Constanţa şi că în numai (sic!) 7 ore, se putea ajunge la mare, în condiţii de oarece confort. Am zis că n-oi muri dacă mă dau şi eu cu trenul până la mare. Zis şi făcut! Mă îmbarc în vagoanele upgradate ale acceleratului de 5:25 AM, cu plecarea din Braşov şi constat, cu surprindere, că vagoanele chiar arătau bine. Banchetele de vinilin dispăruseră şi fuseseră înlocuite cu scaune confecţionate  dintr-un material ok, geamuri ample cu un interior care arăta curat. AC-ul duduia la parametrii nominali şi chiar îmi îngheţaseră picioarele, însă cu o oră şi ceva înainte de a ajunge la mare, pe la ora 11 şi ceva, AC-ul  îşi mai pierduse din intensitate şi nu prea mai bagă, dar ce mai conta? Într-o oră ajungeam oricum. Adevărata aventură, coşmarul made în România, via CFR, avea să se întâmple la întoarcerea de la mare. La ora 16:05, acceleratul de Magalia-Oradea se punea în mişcare. Căldură mare, mon cher, ar fi grăit Caragiale! Eu, însă, nu-mi făceam griji, ştiind că îmi rezervasem loc chiar la geam. Trenul se pune în mişcare, se simţea puţin prin ventilaţie un iz de aer, însă problema cea mai mare era alta: vagoanele upgradate şi recondiţionate nu aveau geamuri precum vagoanele cu care eu fusesem obişnuit. Erau doar 2 ferestre foarte mici în tot vagonul. Trec vreo 20 de minute de la plecare şi deja lumea începuse să transpire, aerul devenise greoi şi eu nu mai îmi găseam locul! Apare şi conductorul de tren (o jună) şi cum o văd, mă grăbesc să o interpelez şi să-i  explic că eu plătesc bilet ca să călătoresc decent, adică fără să fiu obligat să fac saună. Naşa cea jună îmi explică că AC-ul este pornit, dar probabil nu  face faţă la temperaturi mai mari de 30 de grade. WOW! Welcome to România! Nu-mi rămânea decât să aştept să se mai răcească afară, pentru că aerul din vagoane să fie cât de cât ok. Am făcut astfel vrând nevrând şase ore de saună. Ca ironia să fie completă, înainte să cobor din tren, văd scris pe un afiş, pe una din uşile de pe culoarul trenului - care pe lângă faptul că te avertiza să nu călătoreşti fără bilet şi consecinţele acestui act - şi drepturile pasagerilor, din care am reţinut: "Călătorul are dreptul să călătorească într-un mediu relaxant( sic!) şi de siguranţă!!” I-am arătat înainte să cobor din tren, naşului acel afiş, subliniind emfatic, cu degetul arătător, cuvântul "relaxant"..." A fost o experienţă traumatizantă, pe care nu o voi mai repeta. De data  aceasta chiar a fost ultima dată când voi mai călători cu CFR-ul.   Ca o curiozitate vă pot spune că de la Braşov la Constanţa sunt în jur  de 350 de km. Trenul pacurge această distanţă în 7 ore şi 25 de minute,  aşadar, o medie de aprox. 50km/oră. Dacă un cicilist profesionist din  Turul Franţei ar pleca din Braşov odată cu trenul şi s-ar strofoca puţin  mai mult, ar putea ajunge la Constanţa cam în acelaşi timp!
Viorel Vintilă