Citesc siderat, de la o vreme, ziarele de casă, blogurile băsiste şi comentariile unor yesmani. Fenomenul e bulversant. Constat că e al naibii de greu să fii băsist în zilele astea. Nici nu mai ştiu băieţii ăştia cum să-l susţină pe gigantul de la Murfatlar & Chivas. Pentru că respectivul a devenit total imprevizibil. Azi merge pe repede înainte, mîine întoarce pe linia continuă, apoi o ia pe contrasens, se răzgîndeşte şi merge în marşarier… Omul pare debusolat, a început să boxeze cu umbra. Se ceartă cu profesoarele ţaţe, cu inundatul borţos, repede babele, aruncă miştouri, se enervează, icneşte, persiflează, dă din mîini, rîde fără rost, se stropşeşte la mămăiţa sinistrată…
Traian Băsescu e în cea mai tîmpită perioadă a funcţiei sale. Pentru că nu mai are spre cine să arunce anatema. Cu cine să se bată? Cu Boc? Poţi să te baţi cu o slugă? Vedeţi cum încearcă, disperat, să găsească un duşman? Ba guvernul, ba partidul său, ba pensionarii “asistaţi social” (sic!), vinovaţi pentru creşterea TVA, ba Curtea Constituţională, care dă “decizii politice”, ba Frunda, ba presa…
Unde-au dispărut Iliescu, Năstase, Vanghelie, minerii, comuniştii, ruşii? Cred că în momentele sale de linişte preşedintele suspină nostalgic după Tăriceanu. Ce vremuri! Avea un adversar tăricean, avea cu cine să se bată, ehe. Corupţia stătea cu guvernul la masă, Patriciu era vinovat de toate cele. Chiar, unde o fi Patriciu?
Înţelegeţi acum de ce sînt debusolaţi băsiştii? Au început să se încaiere între ei, săracii, încolonîndu-se într-o tabără sau alta din PDL şi dînd pe goarnă tot felul de nasoleli despre “ceilalţi”. De-aia vin şi spun, daţi-i repede un duşman lui Băse. Altfel, va ajunge un fel de Brigitte Bardot la bătrîneţe: un personaj decrepit, care va inspira cel mult milă.
de Adrian Teacă
