Motto: “Şi cum spune Mircea Eliade, cosmosul este capodopera zeilor, mutatis mutandis, armonia spaţiului ocupat de români în exteriorul graniţelor este capodopera lui William Brânză”.
Un om a murit într-o biserică din Bacău. În timpul liturghiei. Cineva l-a acoperit pe cel trecut în veşnicie cu o faţă de masă. Preotul a continuat nestingherit (şi nesimţitor) slujba. Spunând doar, la final: “ferice de acest om că a murit în biserică”. Vi se pare cunoscut? Nu? Atunci citiţi mai departe.
În timp ce ţara geme sub vremi, şi sub idioţeniile unei guvernări autiste, o şuşă pedelistă, transmisă generos, timp de două ore, de TVR şi TVR Internaţional, televiziuni publice de partid şi de stat, s-a transformat repede într-un tumult de laude greţoase la adresa unor activişti cu „merite”. Cel mai elogiat a fost, cu totul neaşteptat, Will. Nu Shakespeare, ci Brânză. William Brânză. Cel care mânăreşte, în numele partidului, voturile diasporei.
A fost înălţător. Elogiatul n-a fost în sală. Deoarece şi pentru că, “pribeag el însuşi în căutare de alte identităţi, a experimentat asprimea departelui, singurătatea din afara României, tăind cu ascuţişul propriei minţi ani de muncă”. Dar a transmis un mesaj înregistrat. Simţitor, mr Cheese. Mă gândesc numai ce va fi când o vor preamări pe Udrea. La premiile frunzei. Poate atunci va transmite şi CNN. Urbi et orbi. de Adrian Teacă