Că Georgică se crede cel mai, cel mai miez şi că, probabil, în taină, se închipuie mai mult decît Zeus, Zeus de la Cotroceni, desigur, crezând el că este foarte deştept şi atoate ştiutor, unic şi suprem, o ştim mai demult. Lacheii săi au lucrat foarte bine şi cu sârg să îi facă această imagine care, mai devreme sau mai târziu, îl va duce de râpă şi apoi, bâldâbâc, în groapa de gunoi a istoriei. Dar că ditiamai rectorul Vişa, de la Universitatea „Transilvania” s-a transformat şi el într-un jalnic lingău ce pensulează cu o limbă moale şi fină pe la dosul lui Georgică nu ne-am închipuit că ar putea să se întâmple vreodată. Ditamai doctorul profesor universitar, ditamai rectorul, s-a spurcat şi el la haznaua politichiei şi aşa a ajuns să-i acorde lui Georgică premiul de excelenţă din partea Universităţii. Dar pentru care fapte, nea’rectore, că, în aceste condiţiuni nu putem să îţi spunem altfel !? Ce ou de aur, a ouat „ştiinţificul” Georgică, pentru care incultura şi aroganţa sunt cele mai bune „prietene” ale sale? Un ou giratoriu, un ou de asfalt sau un ou murdar de şmen gros? Naşpa şi ruşine, ruşine mare, nea’ Vişa!