Făt Frumos de Bran

Iată, când ziceam că nu se mai poartă poveştile cu Făt Frumos, hooopa! am dat nas în nas chiar cu el. E de’adevăratelea, pe cuvânt! Nu vă mint, e în carne şi oase, l-am văzut eu, uite, mă jur dacă e nevoie, chiar există, dom’le! nu e basm. Este el, Făt Frumos de Bran, care se dă de trei ori peste cap şi se transformă în prefect, în prefectul nost’, nea Ionică Gonţea. Şi e călare pe un cal portocaliu, şi are o mantie portocalie şi o sabie portocalie şi luptă neobosit pentru o cauză, una singură. Tot portocalie. Deşi, când nu e prefect şi e doar Făt Frumos, nea’Ionică se jură că s-a îndepărtat de politichie ca să fie „în normal”, cum chiar el zice. Şi se jură că nu face decât politica poporului, a maselor, a necăjiţilor, a şomerilor de grija cărora este în stare să-şi dea şi viaţa şi averile, şi hotelurile şi biroul notarial şi euroii, tot, tot, tot. Doar când vine vorba de Georgică nu se dezice Făt Frumos de Bran. Pe ăsta nu-l dă! Că sunt fraţi de cruce şi şi-au depus juruinţă pe viaţă unul altuia. Dar asta e altă poveste. Nu e basm.