Mărturisesc, nici eu nu mă dau în vînt după noua alianţă a liberalilor cu partidul lui Voiculescu. Am strîmbat din nas, chiar dacă am înţeles că e ceva ce ţine de real-politik. De pragmatism rece (expunere media + bani). Reacţiile sînt însă adesea halucinante. Cîtă vreme PC era luat cu acte de PSD, nu le păsa pedeliştilor. Acum, simt că li s-au spulberat toate planurile. Că le fuge pămîntul de sub picioare. Că sînt complet izolaţi politic.
După ce au făcut o curte asiduă liberalilor pentru refacerea alianţei DA, se simt trădaţi. Şi, ca un fante de mahala, ţipă ca apucaţii că femeia care i-a refuzat e o curvă. Doar a dat semnalul şeful haitei, care a persiflat “opoziţia de stînga”, că s-au şi repezit căţeii-propagandişti să muşte. Rînd pe rînd, TRU, Tismăneanu, Cărtărescu şi alţi trompetişti, au sărit la beregata liberalilor. Şi e doar începutul.
Scenariul, de-acum încolo, e previzibil. Noi, PDL-ul, ne sacrificăm pentru ţară, facem şi dregem, singuri împotriva tuturor. Noi sîntem dreapta, ei sînt stînga. Opoziţia nu vrea reformarea statului, opoziţia e de vină pentru Schengen, opoziţia e populistă şi antinaţională. Noi sîntem puri, curaţi şi uscaţi. Şi nu-i mai decimaţi sufleţelul lui Boc. Şi mai lăsaţi-l pe tata în pace. Ţara e pe mîini bune. Rîmelor!
de Adrian Teacă
