Filaj

Se întîmplă ceva în ţara lui Băsescu. Se întîmplă că liderii opoziţiei sînt filaţi. Nu se ştie de către cine. Nu încă. Şi? Şi s-a făcut o emisiune la Antena 3. Atît. Subiectul nu e interesant pentru societatea civilă, media şi politicieni.
Aproape că ne-am obişnuit cu ideea că serviciile mult lăudate de americani, dacă nu cumva şi unele private, ascultă, înregistrează, intră în calculatoare, filmează, filează tot ce mişcă. Iar dacă ar fi vorba numai de mafioţi, băieţi deştepţi, tîlhari de partid şi de stat, primari mînjiţi sau inşi care se-nvîrt în sordida  lume a fotbalului, n-am zice nimic.
Dar avem tot mai multe semnale că sînt spionaţi fără jenă ziarişti prea guralivi şi capi ai opoziţiei! În 24 de ore de la dezvăluire, n-am văzut, în afara unor timide trimiteri pe unele bloguri şi site-uri, ca presa pretins serioasă să abordeze frontal subiectul, să facă ceea ce trebuie să facă media într-o democraţie: scandal.
Nu, presa are alte treburi, cu vrăjitoare, tigri, liceence sexy, curviştine cu ifose şi hîrîiala dintre doi nimeni divorţaţi.
Cîţi se mai sparie azi că paranoia individului care ne ceartă cotidian pentru că nu-i înţelegem scremerea de a reforma nu doar ţara, dar şi Europa, se lăbărţează tot mai indecent? Într-o democraţie adevărată, ar fi ieşit cu sînge. Ca în scandalul Watergate, în care, să rememorăm, presa a descoperit că serviciile şi oamenii preşedintelui Nixon îi ascultau pe  ziariştii guralivi şi pe capii opoziţiei! Acolo, însă, a căzut preşedintele…
Dar noi n-avem democraţie, hai să n-o mai dăm cotită. Avem o spoială, la umbra căreia îşi fac de cap nişte chivuţe cu pretenţie de politicieni. Şi nişte rechini puhavi, care te scuipă din goana limuzinelor. Am tot mai des senzaţia că trăiesc într-o lume închipuită de Marquez, Vargas Llosa sau Augusto Roa Bastos. Un univers încremenit în putrefacţie. de Adrian Teacă