Presupun că aţi văzut Rambo I. Cu titlul original First Blood. Într-o traducere aproximativă, “primul sînge”. Mai pe româneşte, cine a ridicat primul piatra. Cine a început cafteala. Cine a stresat, enervat, instigat populaţia. Cine şi-a bătut joc de tot şi de toate, cu tupeul unui Nero neînţeles de vulg. Şi care e gata să dea foc “Romei”, ca să arate că poate. În numele unui iluzoriu proces de modernizare a statului.
Cred că în această cheie trebuie “citite” demonstraţiile din aceste zile, care au culminat cu violenţele din Piaţa Universităţii. Au-zeam la ignobila TVR că „protestatarii nu au nici un motiv să mai protesteze, deoarece proiectul de lege a sănătăţii a fost retras”.
Nu zău? Ăştia ori n-au înţeles nimic, ori fac pe proştii. Arafat şi legea sănătăţii au fost doar momentul de cotitură. Declanşatorul. Pur şi simplu, s-a rupt zăgazul. A pornit totul ca un protest pro-Smurd şi pro-Arafat, şi s-a transformat într-o defulare generală. Nu s-a mai strigat “Arafat”, ci “Jos Băsescu” şi “Libertate”.
Nu contează că au fost puţini. Şi că printre demonstranţi au fost şi lichele, şi provocatori. Cine a avut ochi, a putut vedea în piaţă şi actori, şi sindicalişti, şi pensionari, şi femei, şi funcţionari, şi studenţi. Cu simbolicele steaguri găurite! În acest melanj, era inevitabil să apară şi incidente. Petarde. Spirite încinse. Minţi înfierbîntate.
De partea cealaltă, forţele de ordine au dovedit un suspect exces de zel. Au bătut şi au arestat la grămadă. Au dat cu gaze lacrimogene. Încercînd să acrediteze ideea jegoasă că a fost doar o golăneală.
Că s-au înfruntat, cum îi aud pe mai marii jandarmeriei, galeriile de la Dinamo şi Steaua!! “Nişte viermi”, îi gratula pe protestatari un senator pedelist. Cum ştiţi deja, a curs şi sînge. Nu e primul. Şi, aş putea paria, nu va fi nici ultimul. Cine a ridicat piatra…
Post Scriptum. Unde-s guralivii guvernanţi? Înţeleg că-s uzi de frică, dar unde e Băsescu, de ce nu iese pe sticlă să hăhăiască el ceva? Unde e nevolnicul Boc? De ce tace agramatul Igaş, ministru de interne? Dar Udrea, cu nurii ei îndoielnici? Doar jandarmii mai “guvernează”? de Adrian Teacă