Mor de curiozitate să ştiu cum se derulau discuţiile din ambasada SUA. Spre care făceau de-a valma pârtie miniştri, parlamentari, lideri de la partide, consilieri prezidenţiali, procurori, şefi din CSM, chirieaci sau ţuţeri, ba chiar şi o super-sursă, un Gâtlej Adânc (Deep Throat) dâmboviţean. Că WikiLeaks nu ne descrie faza asta.
Deci, veneau neanunţaţi? Aveau programare, cu bon de ordine? Ăia mai barosani intrau peste rând? Îi primeau după rang – pe unii portarul, pe alţii un funcţionar, un consilier sau însuşi ambasadorul? Apoi, stăteau la un birou, presupun. Le dădea ăla, americanu, o cafea, un ceai, un pişcot şi-i întreba scurt. Ce-aveţi?
Păi, eu vreau să vă spun despre… Aha, şi? Şi a zis preşedintele, “ia vedeţi, că dau drumul la dosare”. Realy? Hmm. Very interesting. Altceva? Păi, Udrea stătea ore întregi închisă cu Băsescu. And? Cum arăta drăcoasa când ieşea? Îmbujorată? Cu părul răvăşit? Saucy? Juicy? How nice!
A, şi Orban trebuie arestat. Daa? Să vedem ce putem face. Dar preşedintele ce mai bea? Bourbon, ziceţi? Mult? Wow! Şi ce mai învârt ăştia, The Oligarchs and The Local Barons? Becali a făcut avere din yogurt? Amazing! Dar cu efsixtin, avioanele, ce faceţi? Le luaţi? Cool! Băsescu rocks!
Simt totuşi că ceva lipseşte. N-au chemat-o şi pe madam Tatoiu, să le spună ce şi cum? How disappointing… de Adrian Teacă