Ghinion de neşansă

Biet’ de el, Aurică, n-are noroc de niciun fel. Când să zică şi el hop!, m-am scos!, tranc cu maiu’ în cap şi se duce iar la fund. Deşi omul s-a străduit şi se străduieşte să pupe îndesat dosul Scripcarului şi cum nu se poate mai bine. Acu’ bâldâbâc, s-a dus iar la fund! Nu, nu la cel al şefului portocaliu, că acolo e lipit ca o ventuză. A rămas fără „foncţie”! Din câtamai directorul la Statistica judeţeană sărman’ Danu s-a trezit pe banca, sau sub banca?, de rezerve şi zău, nu cred că va mai ieşi curând în „teren” în vremurile astea de cacao. De’, Aurică, ce să îţi fac, n-ai noroc şi cu asta, basta! Da’ nu plânge, Aurică, nu mai plânge, ca o muiere proastă şi slabă de înger! Ce Dumnezeu, doar eşti bărbat în toată firea! Ţi-o găsi Georgică ceva să îţi dea de lucru, că doar ai servit cauza cu dăruire şi patos, nu ca alţi portocalii care se fac că sunt trup şi suflet pentru partid dar îşi văd doar de propriile interese. Deşi, ingrat cum este şi plin de ifose şeful tău, s-ar putea să te trezeşti că nu mai pupi nimic. Nici chiar ce erai obişnuit să ţuci cu ardoare, că doar sunt destui care aşteaptă la rând! Aşa că, Aurică, aşteaptă şi speră! Cum ţi-o fi norocul, omule!