Ghiveci electoral

Mai întâi a fost Întoarcerea la Popor. Apoi, întâlniri ale lui Zeus în băi de mulțime odată la 3 luni în Piața Universității. A urmat Reforma Statului. Era epoca în care se vorbea mult, mai ales despre Parlamentul Unicameral. Se bătea monedă (portocalie) despre cum ar fi de bine cu o singură cameră, și cât de inutil era Senatul, cu toți senilii de acolo cu venituri uriașe.
Concomitent, se indusese ideea de reducere a numărului de parlamentari. Nici PDL-ul nu știa cât vrea: odată erau 400, altădată 450, ba 350, ba 300 de spartani. Toți portocalii și ascultători, dacă se poate! Dar, ce te faci când, nici măcar cu jumătate din efective prezente, doamna Anastase numără dublu? De ce ar mai fi nevoie de Parlament?
A mers nebunia asta, a încercat domn Președinte să ne mai amețească odată, și a anunțat că va fi făuritor de Constituție Nouă. Era prin 2009, odată cu alegerile europarlamentare, și românii zevzeci care i-au trimis la Bruxelles pe EBA, Becali și Vadim au fost destui încât să zică DA și la a doua foaie vârâtă pavlovian sub botul votangiului ignorant. Băse între timp câștigă și-al II-lea mandat, îl înscăunează iar pe Boc premier, și ponoasele le tragem și azi. Cel mai slab guvern din istorie, care a reușit să bage țara în criză înaintea întregii Europe, trebuia să iasă cumva albit.
Cum 900 km de autostrăzi promise n-avem, nici salarii, iar Udrea e unica ministresă secerătoare de panglici, strategii portocalii s-au gândit că la anul dau de dracu și de DNA în ritmul ăsta, singura lor variantă convenabilă fiind rămânerea la Putere.
Pe lângă coacerea partidului lui DD, cel botezat live în tomberonul lui Tolea, PDL a introdus varianta updatată a Reformei Statului: comasarea alegerilor din 2012. Adică, ei știind că mulți români îs comozi sau destul de leneși, mizează pe faptul că nu tre’ să mergi de mai multe ori la vot. Și că se economisesc bani de la buget, că pe criza asta…
Nu contează că economia făcută e cât 1% din bugetul supraumflat al Serviciilor Secrete, prostimea nu știe asta! Iar dacă știe, ce? SRI-ul veghează pentru noi! de Mihai Nanu