Pe 2 noiembrie 2010, în USA au avut loc alegerile parţiale pentru Congresul american, cunoscute drept alegerile mid-term. Scopul este alegerea a 435 de membri în Camera Reprezentativilor, 33 de senatori şi 37 de guvernatori.
Ca în orice competiţie electorală, candidaţii au încercat prin orice mijloace să se impună şi să atragă atenţia alegătorilor şi voturile lor. Reclamele au invadat ecranele televizoarelor, posturile de radio au difuzat până la saturare mesaje electorale şi platforme program. Pe străzi , la tot pasul, oamenii candidaţilor au fluturat pancarte, au încercat să colecteze fonduri pentru candidatul favorit, au împărţit fluturaşi electoral, au împânzit spaţiile verzi cu panouri sau şi au lipit stickere colorate pe maşini.
Când credeam că am văzut totul a apărut “cireasa de pe tort”. Mă aflăm în San Francisco, în centrul oraşului, când mă opreşte un personaj pitoresc, un bătrânel slab şi ponosit, complet ieşit din tipare. Avea o hârtie şi un pix în mână. Iniţial am crezut că era un cerşetor, dar, spre surprinderea mea, ocotogenarul încerca să adune semnături. Pentru ce credeţi? Pentru a candida pentru postul de Guvernator de California!
-Eşti amabil să-mi dai o semnătura?- mă întreabă cu un glas tremurând, octogenarul, posibil înlocuitor al lui Arnold Schwarzenegger.
-Sigur, da pentru ce?-răspund eu.
-Candidez pentru postul de Guvernator- îmi replică bătrânul foarte serios.
Sincer, am rămas mut, l-am privit cu privirea puţin de sus până jos, surprins peste măsură. M-au trecut 1001 de gânduri în acea fracţiune de secundă-despre visul american, egalitate de şanse, diferenţă de atitudine dintre bătrânii resemnaţi din România,şi cei de aici din USA.
Mi-am revenit rapid din contemplare şi m-am hotărât să semnez petiţia.
Am privit mai atent hârtia pe care , în ciudă înfăţişării şi vârstei neobişnuite, adunase multe semnături.
-Mă numesc James Bagley! Vote for me please!- îmi zice domnia sa cu un ton hotărât.
“Guvernatorul” dă să plece dar îl opresc cu o întrebare de baraj:
-Care este platforma-program?
-Vreau să unesc Mexicul cu USA, îmi explică posibilul guvernator în timp ce se îndreptă agale către un Ford Ranger model 1980, pick up, la fel de obosit şi prăfuit că stăpânul.
În acel moment observă că Rangerul era tapat cu afişe şi cartoane multicolore cu sloganul”Annex Mexic to USA”
C-aşa-i în tenis cum ar spune regretatul Toma Caragiu. Eu aş adaugă , c-aşa-i în USA, ţara tuturor posibilităţilor.
de Viorel Vintilă, CA, USA
Mai multe detalii pe http://radioromanashul.webs.com
sau
la radioromanasul@yahoo.com
