Dormeam şi visam. Se făcea că deunăzi, pe înserat, mă plimbam prin Poiana Braşov. M-am trezit deodată că mi se aşează pe umărul drept o pasăre ciudată. M-am şi mirat.
Şi cât pe-aci să cad pe spate de uimire când am şi auzit-o grăind cu limbaj omenesc. “ Te plimbi, ai?”“Mă plimb şi eu ca omul, ce-ţi pasă?” “ Păi îmi pasă că uite, vă plimbaţi pe aici, unii alţii, şi nu vedeţi..” “ Ce să văd? Păi văd Brazi, iarbă, oameni..” “Oameni zici? Hai, fugi de-aci! Păi nu turişti trebuie să vezi, e banal. Ia uite acolo, tare de tare, acolo da, la vilişoara aia dintre brazi în care intră tiptil nişte bărbaţi, vezi? Tiptil intră, da, vilişoara aia de are un felinar la uşă. Am zis felinar, cred că ai priceput!” “ Ce să pricep?”
“ Pai ăştia de-i vezi vin sunt barosani de barosani de la Braşov, din politică. Vin la fetiţe, la bairam, la …… Au bani grei pe ei.” “ Hai, las-o că vorbeşti prostii! Dacă le ştii pe toate ia zi ce culoare au?” “Culoare, culoare…. Prea vrei tot pe tavă. Află! “
Şi a zburat pasărea cântând “ Hi, hi, hi, cuibuşor de nebunii!” Utimul cuvant nu l-am mai înţeles tot doar că se termina în…”lii”!
Ce vis domnule, ce vis!
