Are omul ăsta, președintele, un talent, nu știu cum să-i zic altfel, de a-și bate joc de orice, de a distruge, ceva incredibil. Dacă dăm filmul înapoi, vom găsi puzderie de gesturi, declarații, acte și hotărîri ale insului, aiuristice, jegoase, șocante, în disprețul logicii și al bunului simț.
Cumva, parcă ne-am și obișnuit să-l vedem aruncînd cu rahat în ventilator. Categoric, omul are ceva defect la etaj. Uite, povestea asta cu referendumul bis. Logica ți-ar spune că așa ceva nu se face. Și buna cuviință. Și rușinea. Ei nu, omul plonjează în penibil fără nici o străbatere.
Treaba e că nu o face pe spezele lui. O face pe nervii noștri. Iată, a băgat referendumul ăla – consultativ! – în 2009, clar, doar ca să se aleagă a doua oară. Ca să-i prostească pe atîția mai slabi de înger. Sau de minte. Cît au fost ai lui la timonă, bocii și udrele, l-a lăsat baltă. Nu avea nici pentru el vreo valoare.
Cum au venit ăștialalți, și s-au pus pe revizuirea Constituției, a scos maimuța. Iac-așa. Ca să bage bățul prin gard. Să întărîte, să irite, să le rîdă-n nas. V-am făcut-o, he-he-he! Nu contează logica, ce-i aia, dă-o dracului, să se aleagă praful!
Încă un referendum pentru prostia cu unicameralul și 300 de parlamentari, cu doar o săptămînă înainte de a se pronunța poporul pentru Constituția revizuită, e ca o flegmă în ochi. Chestie care merge, hai, într-o bodegă la Anvers. Între vaporeni beți.
