Dacă DNA are cojones, cum se laudă, şi-i bagă la bulău pe alde Săndică şi Mitică, eu declar solemn că le devin fan. N-are importanţă pentru ce motive îi agaţă, nu-mi pasă dacă se cotonogesc ăştia cu un alt mafiot, cum e, clar, craioveanul Mititelu.
La urma-urmei, şi pe Capone l-au înhăţat pentru un rahat, ceva cu evaziune fiscală, că nu-l puteau găbji pentru o grămadă de crime. Aşa şi cu cei doi, nu degeaba porecliţi parşiv de presă “Naşul” şi “Corleone”. Sandu şi Dragomir sînt, întrebaţi şi copiii, vîrful mafiei, un adevărat cancer care a măcinat fotbalul românesc în ultimii 20 de ani. Şi l-a prăbuşit într-o hazna de interese meschine.
Dar dacă pică la pace (că sînt destule interese politice, nu vă faceţi că nu ştiţi) şi-i lasă DNA-ul să scape, atunci chiar că ne-am dat foc la valiză. Noi, suporterii de pe margine, că ei ar prospera în continuare din viermuiala puturoasă numită, pe nedrept, fotbalul românesc. Atunci chiar că putem să ne luăm adio de la orice speranţe şi să ne uităm mai degrabă la snooker, curling, futsal sau la mondialele de darts. de Adrian Teacă
