Imbecilii crizei

Îl tot ascult de ceva vreme pe vorbetele Ilie Şerbănescu, analist economic. Fostul (cândva) ministru ne ameţeşte superior, trăgându-ne lejer de urechi. Gândirea sa e fix, da fix pe filiera FMI-Băsescu-Isărescu-Boc. Adică, spune omul, tăierea salariilor nu e de ajuns, cerea internă trebuie să mai scadă, măsurile anticriză, de genul stimularea consumului, sunt o aiureală, und so veiter. Mă întreb, de ce nu o fi propus Ilie Şerbănescu pentru premiul Nobel? Sau, ca să nu fim neapărat patriotarzi, de ce nu i se dă Nobelul şefului FMI, Strauss-Kahn? Până una-alta, Nobelul pentru economie merge spre alţii, care văd lucrurile cam la 180 de grade faţă de Şerbănescu-Boc-Isărescu-Băsescu-FMI. Ete, unul, Paul Krugman, zice că măsurile de austeritate (impuse de UE-FMI), fac mai mult rău decât bine. Un altul, Joseph Stiglitz, spune cam aşa: statele care se vor baza exclusiv pe austeritate ar putea reintra în recesiune. Acu, ce să facem? Să-i credem pe cei doi cu Nobel, care propun majorarea investiţiilor pentru lucrări publice şi reformarea sistemului de impozitare? Sau pe Ilie Şerbănescu? Răspunsul e simplu: mergem pe mâna lui Ilie, că e de-al nostru! Ce ne îndeamnă Ilie să facem? Să scădem şi mai mult cerea internă. Consumul, adică. Păi e simplu, nea Ilie: să nu mai dea statul salarii, pensii, indemnizaţii şi alte alea, timp de 3 luni. Economie la buget, căcălău! Ei, vor fi şi pierderi colaterale, “ieşiri din sistem”, cum cinic spune Boc, adică o vor mierli unii, alţii îşi vor lua lumea-n cap, vor falimenta o groază de firme, comerţul, serviciile, vor fi la pământ, dar una peste alta, ieşim din criză. Pe partea ailaltă. Ce ştiu nobelii ăia?  de Adrian Teacă