În prezent, trăim într-o lume în care diseminarea ideilor încorporate în afișe, pictograme și stereotipuri cu intenția de a determina pe cineva să acționeze într-un anumit mod face parte dintr-o altă strategie de a obține profituri, de a influența stilurile de viață și de a finanța vise. Prin urmare, nu este ilogic să spunem că publicitatea a devenit unul dintre principalele motoare ale evoluției economice și sociale.
Dar ne-am oprit vreodată să ne gândim în ce măsură viața noastră este condiționată de campaniile publicitare? Sau chiar, în ce măsură o reclamă îmi poate modifica comportamentul pentru a mă împinge să cumpăr un anumit produs doar pentru că este asociat cu valori cu care mă identific? Conform unui studiu realizat de Universitatea din Manhattan, „mai mult de 50% dintre tineri se simt manipulați de mesajele publicitare, deoarece acestea le denaturează percepția și îi împing spre un consumerism dezlănțuit”.
Cu toate acestea, din perspectiva marketingului, astfel de mesaje nu creează un comportament social, ci sunt în prim-planul modei și al noilor tendințe pentru a convinge individul. Prin urmare, ele nu fac decât să propage clișeele deja create. Cu alte cuvinte, ele reflectă societatea așa cum este ea. O societate materialistă care cedează atașamentului emoțional și exaltării simțurilor, aspect care, în opinia mea, nu numai că ne îndepărtează de reflecția critică, dar ne poate conduce și la o cădere fără sfârșit în vizuina iepurelui alb.
De exemplu, să ne imaginăm că copiii sub 8 ani nu înțeleg scopul reclamelor. Ei nu o percep ca pe o încercare de a vinde un produs de către o marcă, ci absorb necontrolat toate informațiile care le ies în cale. Acest lucru creează în mod inconștient nevoi și dorințe care nu existau înainte, făcându-i să creadă că valoarea lor constă în tot ceea ce poate fi cumpărat. În consecință, publicitatea ar încuraja acești copii să se judece pe ei înșiși și pe ceilalți în funcție de posesiunile lor. Posesiuni care, departe de a aduce fericirea deplină, sporesc un spirit competitiv care luptă să obțină produse concepute în mod deliberat pentru a fi efemere.
În cele din urmă, dacă publicitatea este încă o strategie a multinaționalelor de a se îmbogăți, de a ne reduce la tăcere vocile și de a ne transforma în sclavii acestei lumi; dacă este adevărat că reclamele influențează constant caracterul masiv consumist al oamenilor și dacă, în loc să ajungem în țara minunilor, nu ajungem nicăieri; atunci cred că ignoranța nu se limitează doar la copiii sub opt ani. În ceea ce mă privește, mai sunt încă mulți munți de escaladat pentru a putea conștientiza întreaga umanitate.
