Împotriva sistemului

Să notăm, în fugă: la Cluj, şi mai nu ştiu unde, s-a strigat „PDL şi USL, aceeaşi mizerie” (pe linia propagandei portocalii, dar uite că a prins!); aud un protestatar, cu mintea mobilată, spunând, „găsiţi-mi pe cineva cu care să votez”; liberalul Ludovic Orban face greşeala de a intra printre protestatari, şi este huiduit. Asta s-ar fi întâmplat cu orice lider politic. Mai sunt exemple. Ce se întâmplă?
Sigur că oamenii au ieşit în stradă sătui de mizerie, de neamprostie, de ciocoism, de politicianism veros, de hoţie, de corupţie fără margini ş.a. Şi, desigur, sătui de aroganţa tembelă şi fără noimă a celui numit cu duioşie ­„javră ordinară”, „mincinosul”, „chiorul”, „dictatorul” şi câte altele.
Dar, oamenii, din toate categoriile sociale, vin zilele astea şi cu un semnal clar antisistem. Un fel de „lăsaţi-ne în pace, acesta e mitingul nostru, acestea sunt doleanţele noastre, nu mai credem în voi, nu vă băgaţi”. E o teribilă lehamite faţă de tot ce e politic.
Aşadar, ce facem? Că vin alegerile azi-mâine. Nu mai votăm pe nimeni? Nu se poate. Nu se poate fără politicieni. Ăştia sunt, cu ăştia defilăm. Măcar de-ar înţelege şi ei mesajul străzii. Vrem – nu vrem, ne place – nu ne place, trebuie să alegem primari, consilieri, parlamentari… Cei pe care-i vor propune partidele. Astea pe care le avem.
Soluţia, deocamdată, e alternanţa la putere. Probabil cea mai frumoasă invenţie a democraţiei parlamentare. Ca să nu li se împietrească actualilor degetele pe butoane şi gura la ţuţuroiul cu bani. Să vină ceilalţi.
Păi, şi ăilalţi or fi mai de soi?, vor întreba cei din stradă. Poate că da, poate că nu. Vom trăi şi vom vedea. Dar dacă vor câştiga la toamnă şi vor călca mai apoi pe bec, îi vom beli şi pe ei. Asta e singura noastră armă. A noastră, a celor cu ştampila. de Adrian Teacă