Incendiul care a distrus Braşovul

Cel mai  dramatic  eveniment petrecut în Braşov este considerat marele incendiu  din 1689, care aproape că a  distrus toată cetatea. Se spune că  focul  ar fi fost aprins de o mână criminală. Potrivit unor legende,  trupele  austriece nu au uitat refuzul braşovenilor de a ceda oraşul  şi s-au  răzbunat. Cu un an înainte, la Făgăraş se semnase un tratat prin care  cetatea  braşoveană trebuia să găzduiască o garnizoană austriacă.  Localnicii nu sunt, însă, de accord cu acest lucru şi se revoltă.  Austriecii asediează cetatea, la zidurile căreia se duc lupte puternice.  Judele oraşului şi mai mulţi senatori au fost arestaţi de către  protestatari pentru că  cedaseră atât de uşor şi vânduseră cetatea   austrieciilor. În cele din urmă, încercuiţi, capii răscoalei cedează  şi  predau cheile oraşului. După un an, la 21 aprilie 1689, are loc cel mai  mare incendiu din istoria burgului braşovean. Era o zi de primăvară  caldă şi uscată, cu un vânt puternic care  a înteţit şi răspândit rapid  un foc ce izbucnise pe Strada Fânarilor ( azi, Castelului), din motive  necunoscute. Casele, fiind în mare parte construite din lemn au ars în  întregime, iar sute de oameni- circa 300 , potrivit unor surse  documentare, au murit arşi sau asfixiaţi. În câteva ore, arde aproape  tot oraşul. Pe lângă locuinţe,  limbile de foc mistuie magazinele  şi  atelierele breslelor, Turnul Casei Sfatului se năruie, fiind afectate  chiar şi clădiri izolate precum Turnul Alb şi Turnul Negru (numit aşa  după acest incendiu). Ca să anunţe nenorocirea, tunurile de pe  Cetăţuie   au început să bubuie, speriind şi  mai tare oamenii care  fugeau care încotro. Şi Biserica evanghelică Sfânta Maria   a suferit  pierderi imense. A ars întâi acoperişul, care din cauza greutăţii s-a  prăbuşit,  focul s-a extins apoi  în interiorul bisericii, unde au ars  mobilierul şi toate  materialele  perisabile. Potrivit  istoricul de  artă Balint Agnes,  în incendiu s-au mai  topit clopotele bisericii şi  orga, dar şi altarul. În duminica următoare, slujba s-a ţinut în aer  liber. De atunci, lăcaşul  a căpătat denumirea Biserica Neagră, de la  culoare cenuşiu închis pe care au  căpătat-o zidurile. Tot în marele  incendiu din 1689, au fost distruse toate manuscrisele şi cărţile din  bogata şi vasta  bibliotecă fondată de cărturarul  Johannes Honterus.  Sinistrul a făcut ca puterea economică a Braşovului să scadă aproape  total.  Mulţi ani după aceea, Braşovul  a fost o ruină înnegrită. În  urma acestei calamităţi, autorităţile braşovene decid interzicerea  construcţiei caselor din lemn. Refacerea oraşului a durat mai bine de un  secol.E. C.