Incredibil, se numără!

Ieri dimineaţă veneam şi eu, ca omul, la muncă! Pe drum mă bucuram, din când în când, de câte un crâmpei de soare şi mă oţăram, în gând, cănd acesta dispărea iar în nori şi începea să bată vântul ăsta care nu ne mai lasă şi ne taie pe la oase. Şi, mergând eu aşa, am văzut, la un momnet dat, un cetăţean, care arăta a funcţionar get-beget, cu o mapă sub braţ şi un caiet în mână. Omul stătea pe trotuar, cu faţa spre stradă, număra ceva şi nota repede pe foaie. Mai făcea câţiva paşi, iar număra, iar nota şi tot aşa. Acuma sigur că nu puteam să mă duc, aşa, tam nesam, peste om, să-l întreb ce naiba numără pe stradă. Noroc ca i-a sunat telefonul, era şefu’lui, căruia i-a raportat:” Da, să trăiţi, merge, dar greu, că sunt mai multe gropi decât asfalt. Cum? Să număr pe sărite? Păi... şi pe urmă... Da, să trăiţi, pe sărite, cum ordonaţi! Aha, am înţeles, se astupă doar ce e mare, alea mici nu, că nu le stă în gât la şoferi, da, şi dacă le stă, să trăiţi!, să fie sănătoşi! Că e criză!Gata şefu’!” Cetăţeanul şi-a băgat caietul în mapă, s-a uitat în jur şi a intrat, repde, repede, într-un bar. Că doar era frig la naibii!