Inocenţa este primul cuvânt care-ţi trece prin minte când te uiţi în ochii unui copil. Puritate, inocenţă, sinceritate, iubire şi dragoste necondiţionată sunt trăsăturile de bază ce caracterizează un copil. De ce când ne maturizăm ajungem să înlocuim iubirea cu ura, inocenţă cu parsivitatea, sinceritatea cu minciuna sau dragostea cu gelozia. De ce nu putem fi şi la maturitate inocenţi, iubitori, sinceri şi empatici?
De ce ajungem să fim, unii dintre noi, monştri cu chip uman? De ce ne transformăm pe parcursul câtorva ani din suflete pure şi frumoase în suflete nepăsatore, pline de ură, gelozie şi invidie?
Sunt oare aceste „calităţi" genetic impregnate la naştere - care sunt în stare latentă pe perioada copilăriei şi se trezesc la realitate când devenim adolescenţi şi maturi? Sau se dezvoltă pe parcus? Poate acest „evil" chiar există şi îşi intra în drepturi la început de adolescenţă şi atacă precum o carie sufletul uman.. Să fie banul rădăcina acestui „evil"?
Căutând un răspuns, m-am oprit asupra „Genezei 3” şi am descoperit o explicaţie plauzibilă... probabil cei cu teoria Darwin nu vor fi de acord, dar nu putem ajunge toţi la unison, fiecare vede lucrurile prin prisma lui şi fiecare are convingerile lui.
Probabil inocenţa s-a pierdut în momentul în care Adam şi Eva şi-au dat seama că erau goi... după ce au picat la testul Celui de Sus, când şarpele parşiv şi insidios a convins-o pe Eva să muşte din mărul păcătos care le-a deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi şi au cusut loalalta frunze de smochin din care şi-au făcut şorţuri. Ochii li s-au deschis într-adevăr, exact aşa cum le spusese şarpele (Satana), numai că acum au văzut lumea şi realitatea cu totul altfel.
Pierderea inocenţei, păcatul lor şi noile lor raporturi cu Dumnezeu şi unul cu altul sunt exprimate prin tema conştientizării goliciunii. Înţelegem deci că ei nu conştientizaseră până atunci, în inocenţa lor, că sunt goi, ci li se părea firesc să fie aşa şi nici nu se gândiseră la lucrul acesta. Acum nu numai că se gândeau la lucrul acesta, ci erau copleşiţi de ruşine din această cauză... INOCENŢA a dispărut din acel moment... Citiţi continurea aici
