Prima staţie feroviară a urbei a fost construită paralel cu drumul Hărmanului (actuala stradă a Hărmanului), vizavi de fosta Rafinărie. A fost ridicată între anii 1871 – 1873 de către Societatea Căilor Ferate Ungare de Est, fiind o clădire austeră, cu parter pentru birouri şi etaj pentru locuinţele de serviciu ale angajaţilor. Imobilul ar fi putut rămâne nefolosit, pentru că, la un moment dat, un scandal financiar a oprit lucrarea căii ferate către Braşov.În Gazeta de Transilvania din 8 ianuarie 1872 se scria:
„Cetatea şi Comuna Braşovului s-a sbuciumat 25 de ani să aibă cale ferată, lucru pentru care nu a cruţat nici bani nici trudă, pe când credeau că sunt aproape de Braşov, a venit ştirea că fraţii Waring care în anul 1868 se obligau să facă calea ferată Oradea – Braşov, nu mai au fonduri, arătând că în anul 1871 ştiau că lipsesc din capital 8.500.000 forinţi.În timpul lucrărilor s-a produs şi un mare scandal; casierul firmei constructoare a fugit din ţară cu suma de 38.000.000 forinţi-lichidităţi, lucrările fiind la un pas de sistare. Din nou, statul intervine în sprijinul societăţii pentru terminarea căii ferate Sighişoara – Braşov.“
Un „car” a sărit de pe şină
Duminică, 1 iunie 1873, într-o zi caldă de vară, o mulţime de braşoveni din oraş şi din satele din jur s-a strâns ca să vadă „carul de foc”. Fix la ora 11.00, la linia întâi din gara Braşov a sosit primul tren festiv, cu 24 de „care” trase de o locomotivă cu abur. Astfel, a fost deschisă calea ferată Sighişoara – Braşov. Era ultimul tronson al magistralei Oradea – Cluj – Braşov. În aceeaşi zi, a avut loc şi primul incident în cadrul Regionalei de Cale Ferată Braşov. În documentele vremii se consemnează faptul că „la podul mare de peste Olt, de la Racoş, un car a alunecat de pe şine”, dar echipa trenului a repus vagonul pe linie şi trenul şi-a continuat drumul spre Braşov.
Prima linie transcarpatică
În timp, au fost construite şi deschise alte linii de cale ferată care au legat Braşovul de oraşe din Principatele Unite şi din Transilvania. În 1879, a fost inaugurată calea ferată Braşov – Predeal – Ploieşti, prima linie transcarpatică din România. Câţiva ani mai târziu, în 1891, a fost deschisă linia Braşov – Zărneşti (cu intenţia de a se face legătura spre Câmpulung). Cu ocazia acestei inaugurări s-a înfiinţat gara Bartolomeu şi mica staţie Braşov Suburbie, desfiinţată în anul 1961. Tot în 1891, a avut loc inaugurarea tronsonului Braşov – Sfântu Gheorghe – Târgu Secuiesc.
Distrusă de două războaie
A doua gară a Braşovului a fost construită de Căile Ferate Ungare de Stat, prin extinderea vechii gări cu două aripi simetrice. Noua gară a fost inaugurată în anul 1906, când Braşovul avea 41 de mii de locuitori, iar judeţul ajunsese la un număr de 137 de mii de locuitori. În timpul primului război mondial, gara a suferit numeroase stricăciuni. Clădirea a fost refăcută, dar în timpul celui de-al doilea război mondial a fost din nou afectată serios. Pe 16 aprilie 1944 a fost incendiată şi distrusă de bombardamentele americane.Cea de-a treia gară a oraşului Braşov a fost o construcţie provizorie edificată între anii 1945 – 1947. Era o clădire tip baracă, ridicată pe amplasamentul gării distruse în 1944, din care s-a mai păstrat, totuşi, o parte din etaj.
Actuala gară, din 1962
Cea de-a patra gară a Braşovului, cea care există şi azi, a fost inaugurată în 1962. A fost construită în zona uzinei Tractorul, pe un amplasament aflat la 800 de metri de liniile vechii gări şi la 1,5 km nord de gara veche. Lucrările au durat un an şi cinci luni. La 1 august 1963, a fost inaugurată festiv circulaţia primei locomotive electrice, pe transonul Braşov – Predeal, prima cale ferată electrificată cu ecartament normal din România.