Legenda lui Vasile

Demult, demult, când pedeleii braşoveni îşi întăreau zidurile de apărare ale Cetăţii şi-şi „ascuţeau” tăişurile strategiilor de luptă împotriva peneleilor şi pesedeilor, toată suflarea aflată sub comanada Împăratului Georgică Întâiul de Buruieneşti a fost pusă la treabă. Fie că se pricepea, fie că nu. Aşa a ajuns şi Vasile, un pedelist vînjos şi cheptos, dar cam sărac cu duhul şi învăţat „până la genunchiul broaştei”să primească misiuni importante şi să se aburce în rang doar pentru că era cel mai meşter în linguşiri care tare îi plăceau lui Georgică de Buruieneşti. Dar, de la o vreme, steaua lui Vasile, căreia nu-i mai ajungeai la nas nici cu prăjina, a început să apună. Iar locul lui a fost luat de un alt meşter, mult mai dibaci şi şcolit, care îşi luase doctoratul în plimbatul limbii prin urechi şi prin alte locuri dosnice, unul Sorinache Limbistu. „Da ce facem cu Vasile,”, s-au întrebat Georgică şi Sorinache „că ăsta e şi prost şi fudul şi ne face vreo belea! Hai să-l zidim şi-i spunem că aşa se face cu cei care sunt baza partidului.  Că aşa ajungi mare şi intri în istorie!” Şi l-au zidit, că lui Vasile i-a plăcut ideea!