Știți fabula aceea cu leul, boul și cățelul care stau la barieră? Leul sare peste, cățelul se strecoară, iar boul stă, răbdător. E chintesența unei vechi mentalități dîmbovițene. Înlocuiți bariera cu legea, regula, norma. Cam așa gîndim, cel mai adesea. Cei puternici sar, șmecherașii se strecoară/descurcă, boii, cei mulți, stau și așteaptă.
Să treacă trenul. Să facă totul după regulă. Pentru ceilalți, boii sînt demni de dispreț. Pentru că nu sînt în stare să fie niște lei, puternici, plini de bani și/sau de relații. Gen ”regele imobiliarelor din Ilfov”, un apropiat al clanului Becali. Care tocmai a ”sărit” peste o barieră, cu Bentley-ul din dotare, și a fost zdrobit de un tren. Se mai întîmplă.
Chiar și așa, mulți boi îi admiră în secret pe lei. Și visează să apuce ziua în care vor putea sări și ei peste barieră. Să ducă o viață plină de huzur. Să-i invidieze prostimea. Poate dacă vor cîștiga la loto, premiul cel mare. Sau, dacă vor primi o moștenire, ceva…
Cred că și cățeii ăia din Măcin au vrut să fie lei. Și-or fi zis că dau lovitura vieții, dacă fură niște tablouri celebre în Amsterdam. 18 milioane de euro! Sigur le-au lucit ochii. Numai că javrele și-au depășit condiția. Au trecut prea repede de la prostituție și furtișaguri, la lovituri în stil mare.
E greu să te transformi peste noapte dintr-un amărît de proxenet care-și ducea prietena la produs, în ditamai regele junglei. Un leu adevărat ar fi apelat la căței specializați să fure tablourile. Și ar fi avut destule relații să le valorifice, în secret. În nici un caz nu le-ar fi ars în sobă. Ce boi!
