Lumea lui Băsescu e populată, în bună parte, de personaje bizare, multe extrase parcă din proza fantastică sud-americană. Exaltaţi, slugi, lăudători de conjunctură, fundamentalişti, căpuşe, magicieni, saltimbanci politici, mesaline oficiale, manelişti soioşi, filozofi expiraţi, scribălăi năimiţi, mahalagii, afacerişti veroşi, sfertodocţi violenţi, oportunişti de duzină, lombrozieni, borfete, lingăi, prooroci. Uşor de ghicit.
Dan Diaconescu e mai nou în această lume. Dar a intrat pe uşa din faţă, pentru că televiziunea lui a devenit repede o platformă de promovare a “băsismului”. Premierul, o juma de cabinet, apoi însuşi căpetenia şi-au dat poalele peste cap în Cloaca poporului, printre spălători de cadavre, cititori în zaţ şi ţoape de unică folosinţă. A mers o vreme. Pînă cînd DD a devenit victimă, ba chiar “deţinut politic”.
“M-a arestat tabăra opusă lui Traian Băsescu din PDL”. Vedeţi ce frumos se leagă lucrurile? “Traian Băsescu s-a jurat că nu are nici o legătură cu arestarea mea”. Fireşte că s-a jurat. N-o face mereu? “Traian Băsescu îmi e prieten”. Eu nu mă îndoiesc. Şi cu Gigi era. Apoi, în calitate de deţinut politic, DD s-a dus la Congresul PNŢCD. Mă rog, la una din aripile defunctului. Unde, primit ca altădată Coposu, a fost poftit în prezidiu, a dat autografe ţărăniştilor şi a ţinut spiciuri. Ce mai e de zis. Pare comic, dar e grotesc.
Lumea lui Băsescu a început să capete forme monstruoase de Adrian Teacă
