Nu, n-am să fac nici o referire la meciul de rahat al naţionalei cu olandezii. Nici măcar din postura unui chibiţ care a văzut multe. De pe vremea cînd, licean fiind, săream gardul la stadionul Tractorul, ca să susţin echipa superbului Nae Pescaru, care juca în “Cupa oraşelor tîrguri” contra lui Espagnol Barcelona.
Fotbalul nostru de azi nu poate fi altfel decît ţara. Uitaţi-vă bine cine conduce fotbalul: şeful federaţiei e supranumit “Naşul”, şeful ligii e “Corleone”, ce mai vreţi? Lumea ştie că-s mafioţi, dar nimeni nu poate mişca nimic din încrengătura asta purulentă. Pe cale de consecinţă, şi antrenorul naţionalei nu poate fi decît unul după chipul şi asemănarea ălora din “Cosa Nostra”: un sfertodoct sinistru, cu frunte îngustă şi idei puţine, dar cu obrăznicie cît cuprinde.
Flancat de nişte golani agresivi, aromâni de-ai noştri, care fac şi desfac echipe, bagă sau scot flăcăi de la naţională, după cum le dictează interesele lor de samsari veroşi… Nu vi se pare că seamănă teribil becalienii, piţurcii, borcii, copoşii, porumboii, cu băseştii, bocii, udrele, videnii, frunzăverzii, fenechiii, hrebenciucii şi ăilalţi negustori politici, putred de bogaţi? Nici unii, nici alţii, nu se dau plecaţi decît alungaţi cu pietre.
Şi unii, şi ceilalţi, au pe ei tone de tupeu greţos. Dacă-i scuturi de praful ăsta, ca o platoşă, nu mai rămîn decît hainele lor de ţoape cu pretenţii. Şi-atunci, de ce să ne mai mirăm că “nu merge” în fotbal, ca şi în viaţă? Cu unele, tot mai rare, excepţii. Nu vedeţi că avem titulari la naţională, altfel plini de fiţe, care nu-s în stare să facă un stop ca lumea, chestie care e în abecedarul fotbalistului începător? Nu vedeţi că e full şi fotbalul nostru de pseudo-jucători împinşi în faţă după modelul EBA? Şi al căror vis maxim e să prindă un contract în Azerbaidjan?
Nu vedeţi că avem politicieni cu doctorate, nişte grobieni scîrbavnici, care pun virgulă între subiect şi predicat? Nu vedeţi că se tranzacţionează fotbalişti între cluburi, ca o marfă de contrabandă, cu parandărături odioase? Nu vedeţi că se împart slujbe grase la stat “prietenilor”, uneori socri de preşedinţi, ca într-un conclav mafiot? Nu vedeţi că se învîrt bani negri în fotbal, la fel ca în politică? Nu vedeţi că şi presa sportivă s-a murdărit îngrozitor, aidoma presei stipendiate de politicieni?
De aceea, eu, chibiţul care a văzut multe într-o viaţă, declar că nu mai am nici o speranţă. Nici pentru fotbal, nici pentru ţară.
