„Milostenie“ popească

Nu ştiu alţii cum sunt, dar când văd burţile rubensiene ale popilor din România, care  se dau cu târtiţa de pământ ce greu o duc, aşa îmi vine să le cânt „Veşnica lor pomenire“ de n-ar mai fi fost.
Că este banul ochiul dracului, ştie toată lumea, dar parcă prea le-a luat Cel de Sus minţile popilor de nu mai ştiu în ce buzunare de prin dos să îndese banii lumeşti. Cum este cazul popii de la Ghimbav, care fără cupole aurite nu mai ştie a cuvânta îndemnurile Domnului.
Nu mai au frică de Dumnezeu. Nu mai ştiu ce este evlavia. Nu mai ştiu cum să îndrepte un suflet rătăcit către căile Domnului. Popii de astăzi au o singură grijă: să umple portofelele şi burdihanele. Cum ar fi, de exemplu, preotul care a transformat în pensiune (unii zic că dacă ar pune lampioane roşii ar fi perfectă de bordel!) casa căpitanului Ilie Birt din Şchei.
Apropos! De când nu aţi mai văzut un popă „spor-tiv!?“...  Există, pe de altă parte, şi ipochimeni gen primarul George Scripcaru, care prigonesc sufletele cu adevărat curate, cum este călugărul Onufrie, de la schitul din Masivul Postăvarul. Drept este, nici Scripcaru nu e ortodox...