Minţiţi, minţiţi, că tot rămâne ceva

M-aş fi aşteptat ca, la mai bine de două decenii de la Revoluţie, să avem o clasă politică de la care să avem parte de mai multă maturitate, de asumare a „succesurilor“ şi a „eşecelor“.
Numai că politicienii îşi doresc să disperare funcţii doar ca să-şi umfle conturile pe spatele nostru, iar pentru a rămâne în funcţii   ajung la gesturi disperate. Fac declaraţii şocante, dar nu prin tupeu, ci pentru că ajung să jignească până şi inteligenţa copiilor. Păi au ajuns să ne spună că Albă ca zăpadă este de fapt Cenuşăreasa, iar Scufiţa Roşie a mâncat lupul...
De exemplu, la Codlea, vicele candidat PDL la Primărie şi directoarea a ce a mai rămas din Spitalul orăşenesc, pupau tălpile vicepreşedintelui PDL George Scripcaru că a redeschis unitatea sanitară. Păi acelaşi Scripcaru şi partidul lui, cu Guvernul Boc în frunte şi cu Băsescu la comandă a închis Spitalul.
Păi dacă e aşa, să-l mai închidem de vreo zece ori până la alegeri, iar Scripcaru să le redeschidă tot de atâtea ori, deşi, dacă o să mai scadă mult  din numărul de paturi, s-ar putea să fie de ajuns ghereta portarului pentru acest spital.
Un alt „făcător“ de bine este ex-ministrul finanţist Gheorghe Ialomiţianu. Ăla care a tăiat salariile la bugetari, a tăiat pensiile şi care nu a vrut să aprobe rectificarea bugetelor uzinelor din industria de apărare. Acum vine şi se laudă că a făcut demersuri la Guvern să le dea salariile oamenilor. Minţiţi, băieţi, minţiţi, că poate rămâne ceva.