Balada „Mioriţa” ne caracterizează perfect ca popor şi mentalitate. Am fost călcaţi de tătari, de turci, de austro-ungari, călăriţi şi subjugaţi de comunişti... până când sindromul mioritic s-a impregnat genetic şi nu ne mai revenim din această stare mioritică; ne curg prin vene resemnarea şi blazarea. Se pare că românaşul a fost făcut să sufere şi să se autocompătimească în tăcere...o singură descătuşare ...acea manifestare de amploare din ’89 este singura excepţie care însă confirmă regula. Românul este un mioritic care îşi priveşte resemnat şi blazat soarta, el ştiindu-şi deja destinul de care crede că nu poate scăpa şi renunţă la orice fel de luptă.
Precum ciobănaşul moldovan din „Mioriţa" ne resemnăm şi renunţăm la orice formă de a opune rezistenţă şi de a lupta pentru a schimba un destin fatalist. În Franţa, de exemplu, când sunt manifestări de stradă împotriva guvernului ies peste 3 milioane de oameni, la noi de abia umpli un stadion de fotbal cu 30 de mii de capete. Aşa că să nu ne mai plângem, ne merităm soarta.
"Mioriţă laie, laie, bucălaie, / De trei zile" ncoace, gura nu-ţi mai tace!/ Ori iarba nu-ţi place, /Ori eşti bolnăvioară, drăguţă mioară?".
Bolnăvior este românaşul, căruia gura i-a tăcut de mult şi în curând el va fi acela care va servi iarba pe pâine...
de Viorel Vintilă, CA, USA
Mai multe detalii pe http://radioromanashul.webs.com sau la radioromanasul@yahoo.com
