Carevasăzică, s-ar putea să avem alegeri comasate. La grămadă. Eu am început să rîd de unul singur cînd am realizat ce chin ar fi, chiar şi pentru unul care a luat bacul anul ăsta, să se descurce cu maldărul de buletine de vot pe care ar trebui să pună ştampila. Lucrul dracului! Ei, şi acum să ne imaginăm ziua votului, într-un sat din Ardeal. Se scoală dimineaţa vădana, Paraschiva, dă de mîncare la găini, îşi pune pe ea rufe curate şi mere la biserică. După slujbă, hai la şcoală, la vot.
Intră în secţie, dă actu şi primeşte 6 (şase) buletine. Aşa multe? Aşa-i anu ăsta, maică. Oftează, intră în cabină, trage perdeaua şi-şi caută ochelarii cu rama ruptă, legată cu sfoară. Şi-i pune pe nas şi începe să răsfoiască. La primar e mai simplu. Tre să aleagă între ăsta care-i acum, pedelistu, cam hoţ şi beţiv, şi un dascăl mai tinerel, de la useleu. Merg pe beţivu, îşi zice, că mi-o dat găleta aia cu care dau la vacă. Şi mălai. Şi ulei. Şi nişte gumari.
Al doilea buletin e mai grosuţ: consilieri locali. Îi mai ştie ea pe cîţiva din listă, cu unul e chiar rudă, aşa că dă cu ştampila pe ăştia. La următoarea foaie, îşi duse mîna la gură. Consilieri judeţeni? O groază de nume, de care n-a auzit în viaţa ei. Altă foaie, preşedinte consiliu judeţean. O dă şi pe asta deoparte. Mai are două – deputaţi şi senatori. De unul îşi aduse aminte, îl văzuse odată prin sat, venise cu primaru, numai un zîmbet, înţolit şi parfumat. Strîngea mîna oricui îi ieşea în cale şi împărţea calendare. Şi pixuri.
Ridică din umeri şi luă din nou foile la rînd. Într-un tîrziu, blestemă uşurel: bacevădumnezo, îl uitarăţi pe domnu Iliescu. Săracu, el mi-o dat la penzie… de Adrian Teacă
