Murfatlaria

„PDL cedează în faţa şantajului UDMR”. Ce surpriză, ce şoc şi groază, ce cutremur, ay, ay, ay! Îţi şi imaginezi instant că bulibaşa face spume la gură, îşi bagă unghia-n gât şcl, pentru că nu i-a ieşit chestia cu regionalizarea! Aiurea. Cel numit pe nedrept “preşedintele” a aruncat, rânjind, un bolovan şi ne-a dat de lucru câteva săptămâni. Că asta face de ceva vreme, de când a realizat că secta lui se duce dracului.
România a ajuns groapa de nisip în care se joacă şi îşi consumă delirul un sociopat nărăvit la diversiuni, aruncat de zoaie şi lovituri sub centură. Şi  aşa va fi cât va mai sta individul în capul mesei. Eu îmi propun să nu mă mai mir de nimic. Nici dacă mâine va veni şi va anunţa că se schimbă numele ţării. În Murfatlaria. Prin asumare.
Chiar îmi imaginez cum ar ieşi clănţăii, pupătorii de buci, sectanţii, trepanaţii, postacii, guşaţii, pirandele, balabustele şi ar turui pe toate canalele şi la toate breichin-niuzurile. Da, aşa trebuie, are dreptate preşedintele, s-au făcut studii, o comisie prezidenţială a lucrat enşpe ani, e spre binele poporului, se vor face economii, ne cere UE, altfel nu intrăm în Schengen, opoziţia e anti-naţională, bla, bla, bleah.
Râdeţi? E imposibil, ziceţi? Ia mai gândiţi-vă. Deşi, hm, Murfatlaria n-ar suna rău… de Adrian Teacă