Ce dor trebuie să-i fie lui Băsescu de zilele lui de glorie, în care chefuia cu Gigi, hăhăia cu ţăranii, dănţuia cu ţigăncile şi conducea băut maşina, rânjind la prostime! Aia care-l aclama. “Intervenţia” lui de miercuri “la popor” a fost pe-alocuri jalnică: m-aţi iubit, românlor (fără i), de ce nu mă mai iubiţi? Că eu nu m-am schimbat şi nici n-o să mă schimb. Chiar dacă mai gafez, vă jur că nu-s dictator.
Aproape ne-a implorat să-i dăm “like”. Necondiţionat. Deoarece el face ce trebuie, iar noi toţi suntem acolo unde trebuie. Adică, unde-a vrut el să fim. Ne-a mai spus să nu credem în politicieni, că-s ticăloşi, otova (lozincile antisistem!), dar şi că îi lipsesc aplaudacii lui de elită, “societatea civilă de bună calitate”, liicenii şi patapievicii. Concluzia e că nu pleacă. Mai bine scufundă barcazul. Aşa, ca să nu ne facem iluzii.
Nasol e să nu mai fii “cel mai iubit dintre comeseni”. Să nu te mai ţuce babele. Să te înjure oamenii în stradă. Să nu mai râdă nimeni la glumele tale proaste. Să nu te mai preamărească elita stipendiată. Să nu te mai asculte nici magistraţii, nici poliţaii, nici militarii, nici măcar nomenclatura partidului. Pe care l-ai luat la 7 la sută, şi te întorci cu el tot pe-acolo. Nasol e să fii singur. de Adrian Teacă
Nasol e să fii singur
Știri asemănatoare
Ultimă oră
