Că are sau n-are treabă, că se justifică sau nu, că trebuie sau nu trebuie, nea’ Ion dă tonul la cârcoteli, cotcodăceli, coindăneli şi bruiaje de tot felul. Las’ că are suficienţa aceea a şmecherului tupeist, care ştie tot, cunoaşte tot, se pricepe la tot ! Nea’ Ion are, normal, şi lipsuri în educaţie. Nu ştie că regula dialogului nu e monologul, cum nu ştie că e lipsit de tact să te bagi peste altul când vorbeşte sau să vorbeşti neântrebat ori neinvitat.
Da n-are treabă nea Ion cu astea, el nu ştie de Codul bunelor maniere ci doar de cel al proastelor năravuri. Şi nu credem că le-a deprins acasă, la Bran, că ţăranii ştiu să-şi educe bine copii.
Probabil că nea’ Ion o fi luat astfel de obiceiuri mai încoace, de când a ajuns la oraş. Pănă în '89, nea’ Ion nu căsca gura şi nu cârcotea împotriva partidului, că stătea la loc căldut şi fain. Dar, de când cu democraţia, şi-a dat drumul la baierele gurii şi la datul din coate. Că doar are de recuperat!
Şi atunci, nea’Ioane, de ce mai faci gât?
